Turism în Bulgaria-Veliko Târnovo

Anul II de facultate a început de ceva vreme, iar din acest semestru am avut posibilitatea de a merge în diverse activităţi organizate cu ajutorul unor persoane din facultate. Turismul se dezvoltă pe zi ce trece, iar curiozitatea a fost tot mai mare cu privire la ultima excursie organizată.Mijlocul lui noimebrie aduce cu el şi prima postare turistică de peste hotare, venită şi gândită pe ruta Bucureşti-Ruse-Veliko Târnovo şi retur. După cum aţi putut ghici deja, am fost turist pentru o zi în frumos oraş bulgar şi voi împărtăşi cu voi experieţa prin intermediul celor câteva rânduri, dar şi prin intermediul unor fotografii realizate, de această dată, cu telefonul mobil.Pe o vreme deloc îmbietoare, dis de dimineaţă, am plecat din Bucureşti spre Giurgiu, urmând să trecem Podul Prieteniei până la Ruse. Cîteva cuvinte despre celebrul pod ce uneşte România de vecina ei, Bulgaria: este cunoscut drept Podul Prieteniei, însă numele inițial este Podul Dunărea. În 1954, la vremea inaugurării sale, era cel mai mare pod combinat (rutier și feroviar) din Europa, la realizarea lui au avut un cuvânt de spus și ingineri români din școala lui Anghel Saligny, iar piesele din care a fost făcut au venit din Cehoslovacia, Ungaria si Polonia, pe lângă România și Bulgaria. Am găsit mai multe detalii despre frumosul pod aici.Dupa ce am intrat în Bulgaria drumul a continuat până pe malul drept al râului Lom, unde în localitatea Basarabovo, acolo unde am putut vizita mânăstirea din stâncă. Aceasta a fost ctitorită chiar de familia Basarabilor înainte de întemeierea Ţării Româneşti, satul aparţinând la vremea respectivă lui Ioan Basarab I, primul domn al Ţării Româneşti. Biserica din Peştera Sfântului Dimitrie a fost construită în anul 1865, întreg ansamblul mânăstiresc cuprinzând şi câteva chilii. Arsă în anii 1877-1878, în timpul războiului ruso-româno-turc, suferind ulterior şi inundaţii, s-a restaurat în secolul XX. Este singura mănăstire săpată în stancă din Bulgaria în care se mai ţin slujbe.

Veliko Târnovo m-a surprins încă din fotografiile pe care le-am tot văzut de-a lungul timpului la alţi prieteni care au optat pentru această excursie. Am citit şi ascultat diverse păreri şi am fost ferm convins că îmi doresc să mă plimb pe străduţele înguste, cu un aer boem, european, medieval pe alocuri.

Veliko Târnovo se află în nordul Bulgariei, de-a lungul văii râului Yantra. Populaţia sa nu depăşeste 70.000 de locuitori şi i se mai spune Orașul Țarilor, pentru că în Evul Mediu, între secolele al XII-lea și al XIV-lea, a fost capitala celui de Al Doilea Imperiu Bulgar, cunoscând o amplă dezvoltare culturală, economică și politică. Acestei perioade i se datorează și arhitectura unică, în stil renascentisc bulgar, ce atrage un mare număr de turiști. Frumosul oraş este şi astăzi un important centru cultural al Bulgariei, oraş unde se găsesc şi doua universităţi cu aproape 12500 de studenţi.

Aş vrea să vă convingeţi din imagini mai ales că merită o excursie de o zi, poate chiar un weekend pe malul Yantrei. Turul acestei excursii a început prin vizitarea cetăţii de pe dealul Ţareveţ, o minunăţie de construită în punctul cel mai înalt, un loc perfect de plimbare şi de admirare a întregii privelişti. Prea multe detalii istorice nu aş vrea să le scriu aici, ele existând în întreg mediul online şi fiind mereu aceleaşi, însă as vrea să remarc interiorul puţin sinistru al bisericii din cetate, diferit faţă de ceea ce am văzut până acum.Plimbarea a continuat până în centrul istoric al oraşului, strada meşteşugarilor fiind cea mai frumoasă şi mai cunoscută din întreg centrul. Cladiri cu o arhitectură aparte, cocoţate pe dealuri, te duc cu gandul la Gracia ori Italia. Atmosfera este una europeană, bulgarii fiind foarte primitori în magazinele de suveniruri ori în restaurante. Per total, a fost o experienţă deosebită, în ciuda vremii închise şi reci de noiembrie. Recomand din suflet să vă lăsaţi “pierduţi” pe străduţele din Veliko Târnovo şi închei această primă postarea din afara României.

Munţii Mehedinţi-Poiana Beletina, Crovuri şi Piatra Puşcată

După aventura feroviară de la Bucureşti la Alba Iulia despre care am scris aici, a sosit momentul acela din an în care revin acasă, la Tr. Severin, pentru ceea ce se va numi “excursie de familie”. Încep povestea tot din tren şi presimt că o voi termina şi publica tot de pe calea ferată, întrucât consider că şi timpul acesta trebuie căştigat cumva.Continue reading

Ciucaş X3-2017

Am lipsit destul de mult de pe blog, însă în această toamnă am hotărât să revin la această pasiune pentru scris prin intermediul unui concurs de alergare montană. Aleg să scriu despre Ciucaş X3 datorită faptului că mi-a intrat în suflet întreg muntele încă de la prima experienţă pe care o las aici.Continue reading

Cascada Vânturătoarea

Sunt student la Geografie, iar unul dintre momentele foarte aşteptate este acela al practicii. Anul acesta, împreună cu tot anul I al specializării Meteorologie-Hidrologie am făcut o săptămână de practică în zona Orşova. A fost mai ciudat pentru mine să petrec timp în oraşul natal alături de colegii mei, dar am încercat să mă bucur de experienţă chiar daca nu eram la prima întâlnire cu majoritatea locurilor.Continue reading

Cluj Napoca-de la turism la alergare

Să fie mai bine de patru ani din momentul în care am ajuns prima dată ca turist în frumosul oraş de pe malul Someşului, dar nu am apucat să scriu despre acesta. Se pare că, printr-o conjunctură norocoasă, mă tot întorc acolo şi redescopar locuri de vis. Voi scrie mai jos impresii despre Cluj, dar şi despre evenimentul de alergare ce se desfăsoară an de an acolo, întrucât mi se pare de o calitate impresionantă, în comparaţie cu alte curse de asfalt ce se desfăşoară în Bucureşti.Continue reading

Viaţă de câine

Nu ştiu voi, dar eu mereu am avut o imaginaţie bogată, iar cei ce mă cunosc pot confirmă acest lucru. Mereu am crezut în extratereştrii, ba chiar consider că trei dintre ei îmi sunt prieteni şi vin de două-trei ori pe an să mă viziteze. Dar cel mai important lucru legat de imaginaţia mea este faptul că îmi place să cred că într-o viaţă anterioară am fost căţel. Da, consider că în viaţă mea anterioară am fost un căţel, dar nu orice fel de căţel, ci unul maidanez, deloc pretenţios, pofticios chiar, loial şi iubitor, exact aşa cum mă consider şi acum, om fiind.Continue reading

Sinaia Turistică

Perioada de iarnă este mai puţin activă din punct de vedere turistic pentru un student, având în vedere faptul că imediat după anul nou încep examenele şi verificările. Din această cauză nu am mai avut nici timp, dar nici noi oportunităţi pentru călătorii ori articole pe blog. Mă bucur însă că toată această perioadă a trecut şi iată-mă din nou online, cu un articol proaspăt, cu o idee foarte bună prin care puteţi scapă de aglomeraţia şi aerul mai puţin curat din Bucureşti.Continue reading

Cine sunt eu?

Mi-am pus această întrebare de multe ori de-a lungul vieţii, dar niciodată nu m-am gândit că aş putea scrie răspuns. Putem să o luăm cu începutul, un moment ce îşi are originea prin 1992, într-o luna ianuarie grea în judeţul Mehedinţi. Spun eu grea, dar nu îmi aduc aminte nimic din acea prima zi; am aflat însă cu timpul una-alta despre ziua în care am venit pe lume, de la părinţi şi bunici.
Continue reading