Sfârşitul lunii Ianuarie a adus, pe langă multă zăpadă la munte şi prima drumeţie din 2016. Am aşteptat ca soarele să se ivească pentru a pleca într-o tură scurtă prin Canionul Şapte Scări, acesta fiind la fel de spectaculos şi pe timpul celorlalte anotimpuri, aşa cum vi-l prezentam aici.

Am plecat cu noaptea în cap din Bucureşti, cu un tren Regio, întrucât staţia de unde a început traseul a fost Timişul de Jos. Nici de această dată nu am fost singur, Luiza venind cu ideea acestei drumeţii în urmă cu ceva timp, iar nouă ni s-a alăturat şi Andreea. Am hotărât că e timpul potrivit pentru o scurtă ieşire la aerul curat al muntelui, iar în gară am fost plăcut surprinşi să ne mai întâlnim cu încă două colege din echipa 321Sport care aveau să facă un traseu mult mai lung. După o călătorie liniştită am coborât şi am luat-o la pas pe marginea DN-ului, pentru circa 1,5km. La Dâmbul Morii am părăsit drumul naţional şi am început urcuşul domol spre canion. Buna dispoziţie a fost la înălţime pe toată durata plimbării, iar vremea a ţinut cu noi. Soarele ne-a bucurat cu prezenţa şi cei doi fotografi ai grupului au putut surprinde niste imagini de poveste. Am să încerc în această postare să nu mai povestesc traseul, întrucât el este acelaşi cu cel prezentat în postarea anterioară, dar vă voi lăsa mai jos o serie de fotografii de iarnă şi sper să vă convingă să vizitaţi această minune a naturii în cel mai scurt timp.

Vă recomand ca la finalul traseului, mai ales în sezonul rece, să savuraţi un ceai cald la cabanuţa de unde luaţi şi biletele de intrare în canion. Noi ne-am putut bucura din plin de acest moment la gura sobei şi am avut energie pentru drumul de întoarcere. Credeţi-mă, senzaţia este unică!