Izbucul Tăuz

Continuăm incursiunea prin Ardeal, iar după ce am vorbit despre Cheile Turzii şi Salina Turda, ajungem într-o zonă mai puţin umblată a României. Trebuie să recunosc faptul că înainte de această călătorie eram puţin sceptic, dar am văzut reportajul făcut de Laura Goarnă şi asta m-a convins. Vi-l las şi vouă aici, întrucât este unul educativ, plin de informaţii preţioase despre destinaţia acestui articol: https://www.youtube.com/watch?v=JdS25eluBP4dsc_9599Purtat de dorinţa continuă de a descoperi noi şi noi locuri pitoreşti, am plecat din Alba-Iulia într-o dimineaţă de vară pe drumul spre Zlatna, ca apoi să continui traseul spre Abrud şi Câmpeni. Drumul virajat m-a dus la Albac, acolo unde am făcut stânga spre Gârda de Sus. La ieşirea din satul Izvoarele am găsit şi indicatorele turistice către Scărişoara, dar şi spre Izbucul Tăuz. Drumul merge pe vale, iar la un moment dat lăsaţi în dreapta serpentinele ce urcă spre peşteră. De aici până la izbuc mai aveţi aproximtiv 15-20 de minute cu maşina, întrucât drumul este destul de rău, dar vă garantez că merită.dsc_9602Am tot folosit termenul “izbuc” şi aş vrea să îl şi explic puţin, chiar dacă unii dintre voi ştiţi deja ce reprezintă. Un izbuc este un izvor carstic care la prima vedere nu are sau nu aduce nimic spectaculos. Un izbuc reprezintă ,,gura” de ieşire dintr-o peştera sau galerie carstică inundată a unui râu ori pârâu, către suprafaţă. În forma sa cea mai interesantă, un izbuc are caracter intermitent ceea ce înseamnă că după umplerea cavităţii cu apă, presiunea apei face ca izvorul sa ţâşnească ca un gheizer rece, la intervale regulate.dsc_9607Acest izvor numit Tăuz sau izbucul de la Moara lui Filea, se află pe valea Gârda Seacă, pe drumul ce duce către cătunul Casa de Piatră şi către Peştera Coiba Mare. Prin pădurea de pe malul râului, trecând peste două podeţe din buşteni, absolut încântătoare, se ajunge în 10 minute la un lac de o culoare albastru închis, care ,,răsare” dintre doi pereţi de calcar. Acest lac ascunde câteva aspecte inedite dar şi triste în acelaşi timp.dsc_9608Primul ar fi că adâncimea sa depăşeşte 100 de metri şi că prin galerii subterane şi sifoane inundate comunică tocmai cu pârâul ce intră în Peştera Coiba Mare şi care parcurge, după unii săteni 7 kilometri pe sub munte, după speologi vreo 4, pentru a ieşi pe aici şi a se vărsa mai departe în râul Gârda Seacă.dsc_9593Al doilea aspect, de această dată trist, este că aici, în 2002 un speolog polonez şi-a găsit sfârşitul la peste 80 de metri adâncime, prins de curenţii puternici din peştera inundată. Deşi colegii lui s-au luptat cu apa să-l salveze, nu au reuşit. În cele din urmă, cu echipament special prietenii s-au întors din Polonia, împreună cu părinţii tânărului, reuşind să-l scoată la suprafaţă în prezenţa poliţiştilor şi procurorilor. Au pus o placă de bronz pe un perete, pentru amintirea sa.dsc_9590Dar nu asta e spectaculos la Izbucul Tăuz. Ci linistea, peisajul de basm, energia aparte a locului care iţi dă o stare de bine, inspiraţia care îţi dă aripi dacă eşti unul dintre cei binecuvântaţi cu mânuirea artelor frumoase. Toate sunt altfel aici, la Tăuz. Şi, cu fiecare pas pe care îl vei apăsa către inima acestui ochi de apă şi tu vei fi altfel. Este unul dintre acele locuri greu de uitat, care te face să revii, indiferent de anotimp şi să îi asculţi poveştile.

Comentezi?