Munţii Mehedinţi-Poiana Beletina, Crovuri şi Piatra Puşcată

După aventura feroviară de la Bucureşti la Alba Iulia despre care am scris aici, a sosit momentul acela din an în care revin acasă, la Tr. Severin, pentru ceea ce se va numi “excursie de familie”. Încep povestea tot din tren şi presimt că o voi termina şi publica tot de pe calea ferată, întrucât consider că şi timpul acesta trebuie căştigat cumva.

Ce veţi descoperi în cele ce urmează este un traseu planificat încă de la prima experienţă în Crovurile din muntii Mehedinţi, experienţă descrisă aici, însă cum timpul liber şi condiţiile meteorologice nu mi-au permis în toamna lui 2016 să pun în aplicare planul, am fost nevoit să aştept finalul de octombrie din 2017 pentru o nouă întâlnire cu munţii de acasă. Gaşca nu a fost numeroasă, dar de o mare calitate pentru că mi s-au alăturat tatăl meu şi cel mai bun prieten al lui (şi al meu în acelaşi timp). Traseul a fost cu start şi finish în locuri diferite aşa cum veţi vedea în link-ul de la finalul acestui articol, un traseu pitoresc zic eu, ce merită parcurs pe timp de toamna, atunci când întreaga paletă de culori poate fi întâlnită în padurile de fag din zonă.După drumul destul de anevoios din ziua de vineri, am ajuns acasă şi m-am odihnit pentru ziua următoare. Dimineţile de octombrie sunt, de obicei, reci, insă acest final de săptămână a adus în zona de SV a României o vreme deosebit de caldă. Cerul senin anunţa o vreme perfecta pentru drumeţie, aşa că ne-am pus în mişcare cu două maşini, întrucât aveam nevoie de un automobil la fiecare capăt al traseului.Valea Cernei a fost gazda, pe 21 octombrie, Maratonului Hercules, sute de oameni fiind prezenţi la startul acestuia. Noi ne-am continuat drumul în sus, pe vale, până la locul numit Piatra Puşcată, loc unde aveam să terminăm drumeţia din munţii Mehedinţi. Ne-am continuat drumul cu cea de-a doua maşină până după pasul Godeanu, acolo unde, într-un viraj strâns, se desprinde un drum forestier, loc de unde am început incursiunea noastră.

Timp de 2h am urcat pe un drum de taf, din pacate foarte bine conturat de către cei care au început tăierea arborilor seculari din această zonă, am trecut, ca şi la prima experienţă din munţii Mehedinţi, pe lângă stână, ca mai apoi să întrăm în Poiana Beletina. Un cer albastru şi copacii deja dezgoliţi de frunze ne-au purtat prin întreaga poiană. Ne aruncam privirile în dese rânduri către Vârful lui Stan, cel mai înalt punct al munţilor Mehedinţi şi iată-ne ajunşi la capătul Poienii Beletina, loc unde traseul nostru urma să se continue spre Crovul Mare.Am intrat în Poiana Mare, ne-am bucurat de varietatea de lapiezuri, acele forme spectaculoase de calcar, forme sculptate de timp, apă şi vânt. La capătul acesteia începe coborârea în Crovul Mare, cel mai adânc dintre cele prezente în munţii Mehedinţi. Crovul este o formă spectaculoasă de relief, asemănătoare unei pâlnii, fundul ei fiind plat şi mai tot timpul umed. Peisajul este unul pe care îl puteţi vedea inclusiv în filme precum Stăpânul Inelelor prin celebrul şi frumosul Comitat; ce-i drept, nu am am întâlnit niciun hobbit, până în Crovul Mare fiind doar 3 oameni care mai rupeau liniştea locurilor.

Din Crovul Mare am hotărât să urcăm în Poienile de Sus ale munţilor Mehedinţi în căutarea unui punct de belvedere din creastă către munţii Cernei. Am ajuns şi am parcurs o parte din Poienile Porcului, acest nume find purtat din cauza faptului că în aceste zone sunt prezenţi porcii mistreţi care râmă întreaga suprafaţă a poienilor.

Punctul de belvedere poate fi găsit destul de uşor în realitate, iar pe traseul prezentat la finalul articolului este punctul din care ne-am întors către Crovul Mare. Coborârea spre crov ne-a adus una dintre cele mai reprezentative imagini din această tură, imagine ce ne-a bucurat privirea. În mijlocul crovului se afla un brad, unul singur înconjurat de pădure de fag, lapiezuri, grohotişuri şi pini de Banat.Dacă până în acel moment tura noastră a fost una lejeră, aveam să descoperim un traseu asemănător cu Jepii Mici, o coborâre din Crovul Mare în Valea Cernei lungă de 3,2km şi cu o diferenţă de nivel de aproximativ 650m. Traseul străbate trei sectoare distincte de chei, ultimul fiind cel mai spectaculos datorită faptului ca este foarte abrupt, iar poteca serpuieşte printre doi pereţi de stâncă. După chei urmează o poiană înaltă, aceasta făcând legătura între zona de creastă şi stancărie şi zona de pădure de foioase. Drumul prin pădure e frumos, spectaculos pe alocuri datorită culorilor tomnatice prezente în această perioadă, destul de solicitant din cauza diferenţei mari de nivel şi a distanţei scurte dintre partea superioară şi Valea Cernei.

Traseul s-a terminat dupa 13km şi 5h de stat sub cerul liber, într-un aer foarte curat, în compania unor oameni speciali. Uneori e important ca noi, cei tineri, să interacţionăm cu părinţii, să încercăm să ne facem un program comun, bucuria unor astfel de momente este de neegalat. Trebuie să le ascultăm poveştile, să le urmăm sfaturile pentru că sunt mai experimentaţi decât noi şi, cel mai important, ne vor binele mai mult decât orice.

Pasiunea pentru munte am primit-o acasă şi mă bucur că, măcar o dată pe anotimp, descopăr locuri noi alături de cei care mi-au oferit această şansă de a iubi călătoriile şi drumeţiile. Traseul prezentat merită să fie promovat, merită să fie descoperit la pas de către toţi iubitorii de munte şi de frumosul naturii. Vă las mai jos şi track-ul de pe Strava pentru cei curioşi şi vă invit în toamna următoare într-o altă călătorie în munţii Mehedinţi.

Link Strava: https://www.strava.com/activities/1240133151

Comentezi?