Schimbări şi noi începuturi

A trecut ceva timp de la ultima postare aici, mai ales la capitolul Personal. Am călătorit şi am avut despre ce destinaţii să vorbesc, dar cum toamna unii dintre noi încep facultatea, timpul liber s-a cam micşorat şi aşa pot explica lipsa mea de pe blog. Revenind la ideea din titlu, trebuie să recunosc în faţa tuturor că a fost un an 2016 încurcat, cu bune şi cu rele. Un an în care am încercat, am învăţat, am suferit şi m-am bucurat. Un an în care am început să fac sport la un nivel mai bine pus la punct, un an în care mi-am depăşit limitele şi un an în care mi-am văzut limitele în anumite domenii.dsc_1804Poate mulţi dintre cei care mi-aţi citit măcar o data blogul ştiaţi despre mine că sunt un student la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti şi că sunt voluntar pentru Asociaţia de Studenţi de la Construcţii din Bucureşti. Lucrurile s-au schimbat în toamna acestui an, s-au schimbat radical pentru mine şi despre asta vă voi povesti în cele ce urmează.

Mă aflu într-o postură foarte diferită şi neaşteptată faţă de cum aş fi crezut vreodata că o sa fiu întrucât am pus capăt studiului meu la U.T.C.B. pentru a începe o aventură în domeniul Meteorologie-Hidrologie, la Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti.  A fost o decizie pe care am luat-o singur, o decizie pe care mi-o asum şi consider că este datoria mea să fiu, aşa cum mi s-a spus de câteva ori, cea mai buna versiune a mea.11329934_1009363549097321_2625797280528595121_nAm lăsat în spate nişte oameni deosebiţi, trebuie să mărturisesc acest lucru. Nu regret niciun moment alegerea făcută şi ştiu că fără prietenii mei de la A.S.C.B. nu aş fi avut curajul să fac multe lucruri. Vă mulţumesc din suflet pentru fiecare sfat, pentru fiecare moment, pentru fiecare oportunitate pe care mi-aţi oferit-o. Nu-mi rămâne decât să fac tot ce pot pentru a menţine relaţiile de prietenie la fel de strânse.

Vorbeam de curaj mai sus şi îmi vine în minte prima zi pe care am petrecut-o în noul mediu universitar. Universitatea din Bucureşti este o cladire veche, superbă şi plină de mister, iar pentru mine simbolizeaza mult mai mult astăzi. Deşi nu mă mai pot numi boboc, având nişte experienţe în spate, am fost la deschiderea anului universitar pentru a-mi cunoaşte colegii, dar şi profesorii. Eram încântat şi încrezator şi mă simţeam exact ca ceilalţi: un tânăr la început de drum.dsc_1777Acel tânăr avea să descopere, chiar din prima zi la noua facultate, un lucru esential pentru orice om. Avea să cunoască persoane noi şi avea să îşi dorească să descopere ce are în comun cu ei. Mă consider norocos pentru că fac parte dintr-un colectiv cu oameni diferiţi, cu oameni pasionaţi de diferite lucruri, dar care au cel puţin un lucru în comun.

Cei ce mă cunosc de mult timp ştiu cum sunt, ştiu că pun suflet în toate, că uneori pun la suflet şi ce nu trebuie. Tot ei îmi ştiu poveştile, experienţele şi temerile. De asemenea, tot ei mi-au dorit, la acest nou început, să am parte de tot ce îmi doresc. Iar acum postarea mea devine interesantă cu adevărat, întrucât toate se întâmplă cu un motiv, în momente în care chiar nu te aştepţi.dsc_2041Sunt pasionat de fotografie şi mereu am căutat contactul vizual cu orice persoană, iar într-un amfiteatru plin de oameni noi şi curioşi, la fel ca şi mine, te-am zărit..sau mai bine spus ne-am zărit, pentru că a fost reciproc întreg momentul. Zâmbesc des, dar de această data a zâmbit complet diferit, iar tu ai ştiut acest lucru după felul în care mi-ai răspuns la zâmbet. Consider că în viaţa oricărui om, pe diferite planuri, există cel puţin un moment în care ştii că începi ceva nou, un moment în care ştii că e timpul să laşi totul în spate şi să te concentrezi pe acea nouă oportunitate. Asta am simţit şi eu în acea primă zi de facultate şi vreau să îţi spun, pentru că ştiu că citeşti ceea ce scriu, că din primul moment în care te-am văzut am ştiu. Ce am ştiut nu voi spune aici, dar tu deja ştii, iar asta mă bucură. E o poveste care îşi are începuturile pe băncile universităţii, un loc potrivit pentru orice început.dsc_1971Scriu rândurile acestea şi îmi dau seama că a trecut o lună de atunci; o lună foarte frumoasă, plină de momente la care nu mă mai gândeam, o lună în care am fost susţinut în orice activitate, în care am fost făcut să zâmbesc zilnic, o lună în care ai avut curiozitatea de a mă cunoaşte cât mai bine. Ţi-am tot mulţumit pentru aceste lucruri mici, dar niciodată public, aşa că profit de încheierea aceastei postări pentru a-ţi spune:

Iţi mulţumesc!

Comentezi?