Sighişoara-cetatea de basm a României

După două zile petrecute în munţii Făgăraş aveam să coborâm în Transilvania şi nu ne puteam opri în altă parte decât la Sighişoara. Nu mai vizitasem oraşul de foarte mulţi ani şi eram curios să îi descopăr fiecare colţ cu această ocazie. Sighişoara a fost fondat în secolul al XII-lea de câtre saşii aduşi în zonă de regii maghiari, iar astăzi este unul dintre cele mai bine conservate oraşe medievale ale Europei. Farmecul şi valoarea istorică a clădirilor şi a străzilor de aici au determinat includerea lor in patrimoniul UNESCO. Situată în centrul României, Sighişoara reprezintă prin locaţie, condiţii geografice, tradiţii, evenimente culturale şi mai ales prin istoria sa un punct de atracţie major pentru turiştii din toate regiunile ţării şi din străinătate. Această cetate poate fi descrisă pe zeci de pagini, dar nu va fi niciodată înţeleasă în întregime decât de cei care aleg să o viziteze.DSC_0445

Aşa am făcut şi noi. În cele ce urmează am să vă prezint experienţa din cetatea Sighişoarei şi vă voi arăta câteva cadre surprinse pe stăduţele acesteia. Am ajuns în jur de ora 19, iar după ce ne-am cazat am hotărât că e timpul să mergem să căutăm un loc unde putem servi cina, apoi am hotărât să facem un mic ocol al cetăţii ca să încheiem ziua într-un mod relaxant.

În timp ce urcam treptele spre cetate fiecare pas pe străduţele pavate ne făcea să simţim cum timpul încetineşte din ce în ce mai tare. Când am trecut pe sub Turnul cu Ceas cu paşi mărunţi parcă aşteptam să fim surprinşi de un ţinut magic. În liniştea şi răcoarea nopţii intram în cetatea puţin circulată la acea oră, iar străduţele uşor luminate erau animate doar de entuziasmul nostru de a surprinde măcar puţin din magia cetăţii în fotografii. Te aşteptai ca acea linişte să fie perturbată în orice moment de un ropot al unui cal, iar în cadru să apară o trăsură. Când treci pe lângă o uşa mare din lemn masiv îţi poţi închipui cum s-ar auzi hohotele de râs şi voie bună ale trecătorilor poposiţi la un han pentru odihnă, o friptură şi o carafă de vin.DSC_0423La ferestre sunt agăţate ghivece cu flori şi parcă vezi domniţe aplecandu-şi uşor capul să se îmbie cu mirosul lor şi cavaleri salutându-le ridicând pălăriile de pe crestet. Ne-am încântat imaginaţia cu aceste cadre şi am părăsit cetatea cu zâmbetul pe buze. Dimineaţa am hotărât să facem o scurtă plimbare la bisericile fortificate din zonă, întrucât vremea era potrivită pentru o astfel de activitate şi eram curioşi să descoperim frumuseţile zonei. Aşa am ajuns la Moşna, o biserică fortificată aflată la 10km de Mediaş. Ne-am continuat drumul până la Richiş, iar de acolo am ajuns la una dintre cetăţile emblematice ale zonei: Biertan.

În jurul prânzului am fost înapoi în Sighişoara şi am putut începe vizitarea cetăţii mai pe îndelete. După o bine meritată ciorbă de fasole în pită, o gustare specifică zonei, am luat fiecare stradă la pas. Scările acoperite aveau să ne ducă la Biserica din Deal, iar de acolo am coborât până la Biserica Romano-Catolică din interiorul cetăţii. Am urmat un program nemţesc, iar în jur de ora 16:30 ne-am retras pentru a servi desertul, împreună cu o ceaşcă de cafea într-un loc cu vedere câtre Turnul cu Ceas, Café Medieval.DSC_0418Am aflat la un moment dat că cetatea are chiar şi un câine al ei. Acesta este Jimmy, iar noi am avut ocazia să îl întâlnim la o terasă, tolănit şi foarte răsfaţat. Timpul s-a scurs repede, iar la apusul soarelui am hotărât să urcăm pe dealul unde este amplasată Vila Franka, de unde aveam să surprindem oraşul la ceas de seară.

Sighişoara mi-a lăsat o impresie foarte bună şi vă recomand tuturor să vizitaţi aceaste locuri de o frumuseţe deosebită. Turiştii străini se înghesuie să vadă cât mai multe locuri din România, inclusiv Sighişoara, iar acest lucru mă face să cred că ţara noastră are un potenţial turistic foarte ridicat. În încheiere aş vrea să spun că voi continua să fiu turist în ţara mea şi voi scrie despre fiecare loc ce merită promovat.

 

1 Comment

Comentezi?