Timisoara turistica si alergatoare

Finalul lui martie m-a gasit pe drumurile memoriei in deosebitul oras din partea de vest a Romaniei si anume Timisoara. Cu ocazia unui eveniment de alergare foarte bine organizat de catre cei de la Sport la orice varsta, in parteneriat cu Sportguru, am reusit sa revin in orasul de pe malul Begai pentru putin peste 24 de ore, suficiente insa pentru a realiza tot ceea ce imi propusesem acasa.

Scopul calatoriei era, ca de obicei, relaxarea si practicarea turismului, iar imbinate acestea doua cu o ora de alergare in cadrul unui eveniment, aveau sa faca din acest final de saptamana o experienta de neuitat. Am zburat de la Bucuresti intr-un avion plin de alergatori, am schimbat impresii in aeroport si m-am revazut cu un fost coleg din clasa mici (mici insemnand I-IV). Uitasem cum este sa stai mai mult pe drum spre aeroport decat pe intreaga distanta dintre capitala tarii si Timisoara, insa am trecut repede peste acest lucru si am inceput sa ma bucur de timpul in vestul tarii.

Nu voi vorbi foarte mult despre cursa, intrucat ma consider doar un alergator amator, dornic sa descopere noi destinatii si noi evenimente socio-culturale, cum imi place sa numesc aceste evenimente sportive care aduna tot mai multi participanti. La Timisoara am observat cum incurajarile de tip “haide” ori “bravo” au fost inlocuite de un strigat mai puternic venit de la vecinii sarbi si anume “Idemo!”, incurajare facuta celebra de catre unul dintre cei mai complexi tenismeni din lume, Novak Djokovici.

Lasand incurajarile pe strazi, dar mai ales in mintile tuturor celor care au participat, nu pot sa nu ii felicit pe organizatori, oameni cu experienta in domeniu, oameni care mereu vor sa aduca ceva nou in Romania, oameni care se ocupa de toate detaliile, iar cursa de la Timisoara nu se lasa mai prejos: kit bogat, traseu alergabil, chiar foarte alergabil ce trece prin zone pitoresti ale orasului, fotografi prezenti in puncte cheie, medalie numai buna de pozat si agatat pe suport, pentru o rememorare mai usoara a celor desfasurate in locul de unde provine.

Despre oras, numai de bine; mehedintean la origini, puteam sa fiu ori pentru Timisoara, ori mereu anti acest oras. Am ales Bucurestiul pentru facultate si am lasat imaginea acestui oras din vest usor stearsa, insa cu aceasta mini-excursie am regasit bucuria de a vizita unul dintre cele mai cochete resedinte de judet. Se vrea ca Timisoara sa ocupe pozitia de Capitala Europeana a Culturii in anul 2021, iar pentru aceasta s-au investit sume mari in tot centrul istoric al orasului. Cladirile sunt reabilitate in mare parte, pietele arata ca cele mai frumoase din Europa, stradutele laturalnice au farmecul lor, imbinand noul cu vechiul, pastrand urme ale trecutului.

Voi lasa fotografiile sa vorbeasca de la sine si sper ca, prin intermediul lor, sa va conving pe cat mai multi ca merita macar o zi sa va plimbati pe malul Begai ori sa admirati pietele pline de viata ale orasului supranumit “Viena Romaniei”.

Comentezi?