Turism în Turcia-Istanbul

Anul 2018 a inceput cu unele planuri de calatorie, in stilul deja caractristic. Mi-am propus ca pe langa orasele pe care le voi vizita in alergare in Romania (Timisoara, Iasi, Brasov), sa bifez si unele destinatii noi, europere si, cine stie, din afara continentului nostru drag.Turcia mereu m-a atras, inca de pe vremea cand eram in liceu si am avut ocazia sa petrec doua saptamani intr-un paradis all inclusive in regiunea Antalya, insa nu demult purtam o discutie si imi exprimam dorinta de a vizita candva orasul Istanbul. Parca gandurile mi-au fost ascultate, iar intr-o seara primesc un telefon de la un profesor de la facultate care se ocupa cu organizarea excursiilor in tara, dar si in afara acesteia. L-am rugat ca, inainte de toate, sa imi spuna destinatia, parca simtind ca e vorba de Istanbul, iar raspunsul dansului a fost unul afirmativ, moment in care i-am transmis ca doua locuri sunt pentru mine si prietena mea.Gandul ca vom calatorii impreuna ma binedispune de fiecare data, pentru ca intr-o calatorie am tot ce imi doresc: de la partenera pana la aparatul de fotografiat, usor uitat in ultima perioada. Imi place sa calatoresc, dar iubesc sa o fac alaturi de prietena mea, iar unul dintre motivele pentru care noi calatorim este faptul ca ne dorim sa aratam celor ce vor veni ceea ce cartile de istorie si geografie nu vor arata niciodata: experienta proprie.

Timpul s-a scurs, sesiunea de la facultate a trecut cu note mari, iar plecarea in Turcia era asteptata cu sufletul la gura. Urma sa fim un grup mic, de 15 persoane, cu toti studenti curiosi ai Facultatii de Geografie. Cu un plan destul de bine conturat in ceea ce priveste vizita in orasul turc (am creat un mic “to do“ list), am plecat la drum pe finalul zilei indragostitilor, un prilej in plus de bucurie pentru cuplul ce urma sa ia cu asalt strazile foarte populate ale fostului Constantinopol.

Drumul a fost destul de greu, Bulgaria nefiind cea mai buna tara cand vine vorba de infrastructura rutiera iar dupa o noapte anevoioasa, am prins rasaritul aproape de Istambul. Ziua se anunta una frumoasa, cu soare si o temperatura destul de buna pentru plimbare. Cazati in apropierea unei statii de metrou, dar si a unei statii de tramvai ce ne putea duce in centrul istoric al orasului, ne-am putut plimba de colo-colo destul de usor. Pretul unei calatorii, indiferent de distanta ori mijloc de transport in comun a fost de 5 lire turcesti, echivalentul a 5 lei.

Am optat pentru vizitarea celor doua mari moschei, dar si a cisternei, urmand ca finalul zilei sa ne gaseasca pe drumul de la podul Galata spre cartierul Aksaray, pe aleile si strazile Marelui Bazar. Voi lasa mai jos cateva detalii despre fiecare monument in parte, intrucat istoria lor este una foarte interesanta.

Ahmet avea doar 19 ani atunci cand a inceput constructia Moscheii Albastre. Aceasta este cunoscuta de turci sub numele de Sultan Ahmet Camii, iar lucrarile au fost terminate in anul 1616, dorindu-se sa fie mai grandioasa decat celebra moschee de la Meca. Una dintre legendele celor 6 minarete spune ca sultanul a ordonat ca acestea sa fie placate cu aur (altin), insa arhitectul a inteles alti (sase), iar de aici s-a ajuns ca si aceasta moschee sa aiba 6 minarete. Numele de Moscheea Albastra vine de la culoarea faiantei de Izmik ce este intalnita in interiorul acesteia.

Vis a vis de Moscheea Albastra se afla Biserica Sfintei Intelepciuni (Aya Sofya in turca). Aceasta este o remarcabila expresie a credintei si una dintre minunile arhitecturale ale lumii. Prima biserica de pe acest loc a fost incendiata in 404, a doua a fost distrusa in anul 532, iar cea de-a treia a fost iaugurata de catre imparatul Iustinian in 537. In ciuda numeroaselor razboaie si cutremure, se inalta si astazi in toata splendoarea ei, semn al credintei fondatorilor sai. Biserica a fost trasnformata in moschee in secolul al XV-lea, iar din 1934 a devenit muzeu.

Plimbarea noastra era aproape de final cand am intrat in Marele Bazar. Arcade frumos pictate ori vitrine ornate cu lampi vechi, pline de covoare sau mirodenii, intregul Kapali Carsi este o adevarata fantezie a opulentei rasaritene. Fondat in 1491 de catre sultanul Mehmet II, bazarul era gandit sa fie inima comerciala a imperiului. Pe langa magazine, banci, cafenele si depozite, acestea dispunea de bai, camere de oaspeti, o moschee si chiar o scoala. Distrus de cateva ori de cutremure ori incendii, bazarul a renascut de fiecare data, fiind astazi o sursa nesfarsita de curiozitati si amuzament.

Ceea ce pot spune dupa prima zi petrecuta pe strazile Istanbulului este ca traficul din Romania nu mi se pare deloc haotic, iar aglomeratia din marile orase romanesti poate fi tratata cu mult calm, avand in vedere densitatea populatiei din metropola turca. Totodata, traditiile lor m-au surprins, orasul fiind foarte diferit fata de ceea ce am vizitat eu pana acum. Seara am incheiat-o intr-un subsol de cladire din Aksaray, la un restaurant cu specific turcesc, unde am servit mancare traditionala si am putut observa de aproape unele tabieturi pe care le au turcii cand vine vorba de servitul mesei. M-am simtit ca in filme, putin nesigur totul, dar, in acelasi timp, extreme de incantat de noutatea fiecarui moment. Carpe diem, cum spune iubita mea in multe momente, Istanbulul parea a fi o experienta grozava.

Tot in prima seara am cunoscut si gasca de oameni cu care aveam sa ne petrecem restul timpului pe strazile orasului, niste oameni faini, distractivi si la fel de curiosi sa descopere locuri si lucruri noi. A doua zi aveam sa vizitam o alta parte a orasului si anume palatul Dolmabahce.

In 1843, sultanul Abdul Mecit, cel care dorea refacerea Imperiului Otoman intr-un spirit European, a angajat doi arhitecti armeni pentru constructia unui palat luxos pe malul Bosforului. Dolmabahce Sarayi, inaugurat in 1856, era cu adevarat o capodopera, rivalizand foarte mult cu palatul Versailles din Franta datorita celor 46 de incaperi de receptii ornate cu aur si cristal. In mod ironic, aceasta extravaganta a grabit sfarsitul marelui imperiu, ultimul sultan a plecat de aici in exil in 1922.

“Pierduti” pe drumul de intoarcere prin Bazarul Egiptean si ademeniti de mirosurile imbietoare ale condimentelor, dar si de gustul nemaipomenit al baclavalelor aveam sa ajungem la hotel dornici de odihna, dar pregatiti pentru o noapte ce avea sa fie greu de uitat. Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le faceti in Istambul este sa gasiti un club de noapte unde se mixeaza muzica turceasca, unde lumea te ia de pe strada si iti ofera totul, unde se negociaza pana si pretul unei bauturi, dar unde distractia este garantata. Tineretea si-a spus cuvantul si, alaturi de noii prieteni, am plecat in cautarea unui club in care sa ne distram pe ritmurile muzicii. Eu personal nu sunt un mare fan al acestor iesiri, dar am gustat din plin experienta si m-am lasat purtat de val, iar seara s-a incheiat cu 7 oameni intr-un taxi al carui sofer il invoca pe Alah in momentul in care a vazut 6 oameni pe bancheta din spate a masinii.

Ultima zi a fost alocata unei plimbari cu vaporul pe Bosfor, plimbare unde am putut observa si partea asiatica, dar mai ales amploarea acestui oras care, din cate am inteles, este mai mare decat un judet din Romania, iar ca numar de locuitori este mai mare decat al intregii noastre tari. Dupa plimbare am alocat timpul cumparturilor, dar si unei mese in doi, cu specific turcesc, urmand ca seara sa fie pentru o ultima iesire in grup pentru a incerca inca ceva traditional: narghileaua.

Drumul spre Romania ne-a dus si la Edirne (Adrianopol in trecut), unde am putut vizita frumoasa moschee, dar si bazarul, ca mai apoi sa parcurgem drumul pana la Bucuresti in compania celor cu care aveam sa ramanem amici si dupa incheierea excursiei.In incheiere, pot sa marturisesc faptul ca aveam asteptari mari de la Istanbul si ma bucur ca am vizitat ceea ce imi propusesem, ma bucur ca m-am lasat “pierdut” alaturi de iubita mea in marea de oameni, fara sa ne pese vreun moment cat mai avem de mers pana acasa ori cat este ceasul. A fost o deconectare ce cred ca era necesara dupa o sesiune de iarna si o experienta de neuitat. Va recomand ca, macar odata in viata, sa vizitati Istambulul, va garantez ca veti ramene indragostiti de frumusetea acestuia.

Comentezi?