Te mai plimbi mult? Această întrebare o aud mai mereu de la prieteni ori cunoștințe. Da, iubesc să călătoresc și sunt mereu dornic de noi aventuri, iar orașul în care vă veți plimba în rândurile ce urmează m-a surprins plăcut.
Am ajuns la Baia Mare cu ocazia unui proiect de alergare pe care aveam să îl fotografiez, proiect despre care voi povesti într-un articol separat. Din sud-vestul până în nord-vestul României sunt în jur de 600 km, iar drumurile noastre toate nu sunt cele mai prietenoase cu șoferii. Din fericire am putut face o pauză la Timișoara (scurt ghid descris aici), la Arad (scurt ghid descris aici) și la Oradea (scurt ghid descris aici) până să ajung la Baia Mare în jurul orei 15.
Ce-i drept, temele le aveam făcute, principalele obiective turistice din oraș erau trecute pe o listă, iar locurile de unde puteam surprinde căteva imagini erau stabilite de acasă. Drept pentru care, după ce m-am cazat în zona centrală, am mers să caut cel mai bun burger din oraș. Nu a fost greu, am întrebat localnicii ce îmi recomandă, iar alegerea a fost făcută: Log Out.
Ce a urmat după o masă bună? Pentru un călător pasionat de fotografie a început urcarea din Turnul Ștefan, loc de unde am putut observa întreg orașul, dar și împrejurimile. Am citit câteva date mai importante despre locul pe care îl vizitam, iar unele dintre ele le împărtășesc aici, cu voi.
Baia Mare este municipiul de reședință al județului Maramureș (am scris aici despre Breb și aici despre Pietrosul Rodnei). Din punct de vedere geografic, orașul este situat în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la poalele Munților Gutâi. Cele mai importante centre miniere ale județului Maramureș sunt localizate în teritoriile ce înconjoară orașul Baia Mare. Regiunea este cunoscută nu doar pentru bogățiile subterane, ci și pentru împrejurimile ce-i conferă o frumusețe aparte locului.
Plasat în mijlocul cursului râului Săsar, într-o arie a unei depresiuni la înălțimea medie de 194 m deasupra nivelului mării, orașul Baia Mare permite accesul către niște trasee montane precum Ignișul (1307 m), Mogoșa (1246 m), Gutâi (1443 m), Creasta Cocoșului (1428 m). Pe lângă importanța lor minieră, unele locuri precum, Izvoare și Mogoșa sunt cunoscute pentru potențialul lor turistic, atât vara cât și iarna.
Numele vechi al orașului este în latină Rivulus Dominarum, în germană Frauenbach, în maghiară Asszonypataka. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 și s-a dezvoltat ca un centru aurifer în secolele XIV – XV. În 1446, orașul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara. În 1469, în timpul domniei regelui maghiar Matia Corvinul, orașul a fost fortificat.
Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul “Sfântul Rege Ștefan” din Baia Mare. Turnul este situat între străzile Crișan și 1 Mai, în imediata apropiere a Pieții Libertății / Piața Centrală a vechiului oraș. A fost construit în secolul al XV-lea.
Prima atestare documentară a bisericii parohiale “Sfântul Ștefan”, de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș.
Cea mai recentă reabilitare a turnului s-a făcut în perioada 2011-2015. De atunci se permite accesul publicului (zilnic, până în ora 17-ultima urcare) care, pe o scară cu 165 de trepte, poate urca până în foișorul Turnului Ștefan care era folosit în trecut de pompieri pentru supravegherea orașului și localizarea incendiilor.
După vizita în turn, am luat la pas foarte rapid zona istorică, am admirat clădirile, ajungând și la poștă pentru deja cunoscuta fotografie cu vederea ce deja a ajuns la colecție. Un alt loc vizitat atât de localnici, cât și de turiști este Parcul Municipal Regina Maria și Muzeul Satului din Baia Mare. Am fost surprins să văd lumea zâmbitoare pe aleile parcurilor, m-am bucurat de ultimele clipe de lumină și m-am retras la odihnă.
Cu ce am rămas? Cu dorința de a reveni și de a vizita și împrejurimile! Pentru că timpul de această a fost limitat, am optat doar pentru plimbare în zona centrală. Ce urmează pe blog? Povestea pentru care am ajuns la Baia Mare, povestea fotografului de la TSP DIY 2020 by 321sport.