După excursia deosebit de frumoasă din munţii Rodnei, cea despre care am scris aici, a urmat o zi liniştită petrecută la volan, mergând din obiectiv în obiectiv, prin zona numită Maramureşul istoric. Am vizitat Bârsana, Sighetul, Cimitirul Vesel, precum şi cea mai înaltă biserică din lemn din Europa, ca la finalul zilei să ajung în unul dintre cele mai pitoreşti sate din România.Satul este atestat documentar încă din 1715 sub numele actual de Breb. La 20 martie 1360 este menționat sub numele de Vallis Olahalis sau Hodpataka, care s-ar traduce prin „satul pârâului cu brebi” (brebul fiind un animal european înrudit cu castorii din America). Satul Breb se află în partea central-nordică a depresiunii Maramureș, în partea superioară a bazinului râului Mara pe piemontul nordic al masivului Gutâi, la 25 km de Sighetu Marmației și la 52 km de capitala de județ Baia Mare . Împreună cu Hoţeni şi Sat Şugatag, satul Breb aparține de comuna Ocna Sugatag de care îl despart 7 km.

Uliţele din Breb formează în circuit de aproximativ 6km ce urcă ori coboară, trecând rând pe rând pe langă fiecare obiectiv turistic. Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril este una dintre piesele de rezistenţă ale acestui mic sat parcă rupt din basme, dar nici partea în care casele tradiţionale sunt răsfirate pe pajişti proaspăt cosite nu se lasă mai prejos. În folclorul local se spune că, cu cât poarta este mai bogată în decoraţii, cu atât familia este mai înstărită.

Chiar şi astăzi satul îţi oferă o imagine autentică a vieţii rurale maramureşene: case vechi din lemn, biserica din secolul XVI, vâltori şi potcovării tradiţionale, dar şi meşteri artizani. Tot aici, am avut ocazia de a fi poftit într-o gospodărie unde putem participa la treburile gospodăreşti (de la stransul ouălor din cuibar până la mulsul vacilor şi al oilor). Localnicii sunt extreme de dornici de a te învăţa astfel de lucruri demult uitate de către orăşeni.

Despre femeile din Breb se spune că se pricep la toate: cos, împletesc, frământă şi gătesc cu o pricepere şi o uşurinţî uimitoare. Poti să cumperi oricând de la ele un covor, o şubă, o ie sau o zadie cusută la gura sobei în serile friguroase de iarnă. Iar peste toate, o plimbare făcută pe cărările satului, pe jos sau cu bicicleta, până colo sus, la Creasta Cocoşului, în munţii Gutâi, face cât trei zile de relaxare în mijlocul naturii.Cei care ma cunosc ştiu cât de mult caut simplitatea, în orice. Iar în Breb am gasit-o în fiecare gospodărie în care am fost invitat să intru, pentru a gusta din produsele locului ori pentru un pahar de tărie. Oamenii sunt calzi şi blanzi, simpli şi muncitori şi nu o fac doar pentru a atrage turiştii, ci şi pentru ei, pentru liniştea lor sufletească. Noi, românii, uităm tot mai des de cât de frumoasă este ţara în care trăim, uităm şi preferăm să facem turism în alte colţuri ale lumii. Nu spun că este greşit, dar cred că România turistică merită o şansă, iar dacă vei ajunge vreodată pe uliţele din Breb, îmi veţi da dreptate.