Picioarele autorului au avut parte de o săptămână plină în vestul României. După ce s-au făcut mulți pași prin Timișoara, luând fiecare cartier în parte la fotografiat (mai multe detalii aici) a venit rândul celui de-al treilea oraș important din această zonă a țării să se lase descoperit.
Drumul spre Arad a început pe o vreme mohorâtă, temperatura netrecând de 20°C, iar prima oprire a fost la Biserica Maria Radna. Aceasta este situată pe malul drept al Mureșului, fiind înconjurată de un ținut pitoresc, făcând parte din orașul Lipova și aparținând Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. Orașul Lipova mai cuprinde și satul Șoimoș, care este dominat de ruinele impunătoare ale cetății medievale cu același nume.
Aici exista în anul 1278 o biserică sfințită în cinstea Sfintei Fecioare Maria, care se afla în grija călugărilor din ordinul sf. Augustin. Ca loc de pelerinaj ea este cunoscută peste granițele țării, deoarece a făcut parte până la sfârșitul Primului Război Mondial din Monarhia Austro-Ungară și a avut legături strânse cu diferite zone sud-est europene. A aparținut pe de-o parte vechii Dieceze de Cenad, fondată în 1030, dieceză care a fost împărțită în urma Tratatului de Pace de la Trianon în trei părți: ale Ungariei, Serbiei și României. Pe de altă parte, mănăstirea franciscanilor de la Radna a aparținut de la înființare provinciei monastice Bosna-Argentina a observanților, care se întindea de la Marea Adriatică până la Marea Neagră și care și-a trimis misionarii până departe în răsărit. Astfel se explică faptul că Maria Radna reprezintă și astăzi un loc de referință în întreaga Europă de sud-est, atât pentru catolici, cât și pentru ortodocși, indiferent de limba maternă, etnie sau cultură.
După ce plimbarea în jurul minunatei Biserici s-a încheiat, am stabilit ca următoarea oprire să fie la Cetatea Șiria. Geograf de meserie fiind, știam că mă aflu în locul în care munții și câmpia nu au mai făcut niciun deal, învecinânduse direct (Munții Zarand și Câmpia de Vest). Am urcat cu mașina până lângă stația meteorologică Șiria, iar temperatura la cei 500m altitudine era de 16-17°C. Un loc deosebit, o panoramă asupra întregii câmpii, asupra versanților plini cu viță-de-vie, dar nici vederea spre Apuseni nu era mai prejos.
Cetatea Șiria este o cetate monument istoric (cod LMI AR-II-a-A-00650), datând din sec. al XIII-lea, zidită pe Dealul Cetății (496 m), de unde domină regiunea din jurul localității Șiria. Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o ușă ce se închidea după necesități.
Norocul avea să vină după orele prânzului când în locul norilor și-a făcut apariția soarele. A luminat drumul până în unul dintre cele mai așteptate locuri. Sunt un călător ce mereu vrea să descopere locuri noi, orașe, povești, colțuri știute doar de localnici, străduțe ori scări de bloc ce te lasă fără cuvinte (vezi imaginea de mai jos).
Aradul este unul dintre cele mai cochete orașe pe care le-am vizitat, cel puțin în zona istorică. Malul Mureșului este frumos amenajat pentru sport și plimbări în aer liber, pe când bulevardul central este străjuit de clădiri care mai de care mai arătoase. Unde mai pui că pe mijloc circulă tramvaiul, facându-mă să mă simt într-un oraș cu adevărat european.
Am luat la pas, așa cum îmi place, străduțele zonei centrale și m-am lăsat purtat până în Piața Reconcilierii. De acolo am urmat aceeași rețetă, spre cea mai frumoasă gară din România (și am văzut multe gări în cei 28 de ani de viață). Am descoperit un monument istoric foarte frumos conservat și pus în valoare, loc de unde sper ca la un moment dat să îmi încep o aventură europeana exclusiv feroviară.
Pentru ca ziua să fie completă, am optat pentru o masă la Euphoria Biergarten, unde burgerul a fost delicios, iar limonada mi-a potolit setea dintr-o zi de vară până la urmă. Multe de spus despre Arad nu mai am, dar sper că imaginile ce însoțesc acest mic articol să vă fi convins să treceți această reședință de județ pe lista cu dorințe călătoare.
După plimbările prin orașele vestului, ce poate fi mai frumos decât o nouă aventură montană pe unul dintre cele mai dorite vârfuri din zonă? Dar despre asta povestim cu altă ocazie.