Copilăria…acel capitol din viața oricărui om în care totul îți este permis. Iar când în peisajul unui copil apar bunicii și prietenii de aceeași vârstă, parcă totul capătă un alt sens. Încă de mic am fost obișnuit să umblu, să văd și să caut mereu locuri noi de vizitat. Așa am fost și sunt eu, autorul textelor menite să vă ducă pe noi meleaguri prin minunata Românie. Am fost un copil ce s-a putut bucura de veri petrecute în inima țării, aproape de locul unde râul Ampoi se unește cu Mureșul.
Alba Iulia oferă multe din punct de vedere turistic, dar nu doar orașul atrage, ci și împrejurimile sale. Și dacă tot am menționat Ampoiul, acesta are și o soră mai mică numită Ampoița, valea acesteia ascunde o serie de atracții turistice mai puțin mediatizate. În rândurile ce urmează vă invit la plimbare, în lumina apusului de vară, în Munții Trascău, la Calcarele de la Ampoița.
Rezervația naturală de la marginea de sud a Munților Trascăului este formată din trei masive de calcar izolate, unde cel mai mare dintre ele are o înălțime de 25 de metri și un diametru de 200 de metri. Pe lângă denumirea cunoscută de Calcarele de la Ampoița, aceste stânci mai poartă și denumirea de “Pietrele Gomnușei”, “Stogurile Popii” sau “Pietrele lui Bocioacă”, denumiri legate de personaje și întâmplări din tradiția locală.
Drumul de acces este unul ușor, pe DN Alba Iulia-Zlatna, se înaintează circa 10 km, apoi un scurt viraj la dreapta, pe o șosea îngustă și la aproximativ 1 km de la viraj ați ajuns la startul traseului. Acesta nu este marcat, dar găsiți link cu traseul făcut de mine la sfârșitul postării.
După scurta prezentare a celor trei stânci a venit timpul să le vedem de aproape. Am tot analizat hărțile de la Munții Noștri și am vânat un apus de pe Vârful Calmului (464m), cu vedere către unele dintre cele mai interesante formațiuni din zonă (Piatra Craivii, Piatra Boului, Piatra Poienii), dar și Dealul Mamut (765m), la poalele căruia se află Alba Iulia.
Am urcat, așa cum veți observa și pe harta traseului, pe lângă cele trei stânci de calcar, apoi am continuat traseul la pas lejer, pe o culme golașă până am atins vârful, ca mai apoi să revin în Ampoița pe un alt drum forestier vizibil și ușor de urmat. Plimbarea a fost scurtă, vederile asupra crestelor înalte ale Trascăului, dar și priveliștile spre satele din jur au fost o încântare în lumina apusului.
Am avut plăcuta surpriză ca la întoarcerea mea în sat să găsesc mai multe mașini parcate pe marginea drumului, iar un grup de tineri escaladau una dintre stâncile de calcar. Cu această ocazie am aflat și faptul că Ampoița este un loc unde cei începători în ceea ce privește cățărarea își pot exersa abilitățile.
Zona Munților Trascău este pe lista mea de multă vreme, însă aș opta pentru ture în zonele mai înalte (Piatra Ceții, Piatra Craivii, Vf. Dâmbău, Refugiul Săruni, dar și Piatra Secuilor de la Rîmetea) pe timp de toamnă ori primăvară. Cine știe, poate luna octombrie a lui 2020 mă va găsi pe potecile din Ardeal.
Traseul în format GPX: