Gara Obor-o veche poartă a Bucureștiului

Visul Bucureștean

În toamna lui 2021 se vor face 10 ani de când am sosit în București. Eram un puști proaspăt ieșit de pe bancile unui liceu în care am și învățat, dar m-am și distrat. Eram curios să descopăr marea capitală, eram dornic să îi învăț toate străduțele și scurtăturile, toate poveștile din cartiere vechi și cochete. Mi-am propus să celebrez acești 10 ani de București cu postări despre orașul care m-a adoptat.

Recunosc, am avut o perioadă în care tot ce îmi doream era sa plec și să vin doar în vizită. Lucrul acesta s-a cam schimbat și nu regret. Sunt pregătit să vă plimb în locuri de care probabil nu ați auzit, sunt dornic să vă arăt locuri știute și locuri necunoscute publicului larg din frumoasa capitală a României.

Primul articol din 2021 este unul scurt, din cartierul în care locuiesc. Gara Obor nu este deloc acel loc unde zeci de mii de călători vin și pleacă. Nu este nici cel mai curat ori primitor loc, dar merită câteva rânduri dintr-o dimineață de iarnă.

Citisem la un moment dat niște detalii despre acest obiectiv turistic al cartierului. Gara de Est, așa cum este numită este inclusă în lista monumentelor istorice CFR și a fost inaugurată la 1 februarie 1903. Numele arhitectului e controversat: după unele surse ar fi Petre Antonescu, după alte surse arhitectul Constantin Giogolea.

Gara a fost poziționată la periferia orașului, pentru ca transportul feroviar să nu provoace disconfort zonelor rezidențiale, dar mai ales din motive economice legate de achiziția terenului. Un alt aspect important în alegerea amplasamentului a fost faptul că în apropiere se ținea oborul (exista în târgul Bucureştilor încă de prin secolul al XVIII-lea şi a fost, rând pe rând, târg de animale, loc de execuţie publică, bâlci şi apoi piaţă).

Arhitectura de factură neoromânească cuprinde elemente specifice construcțiilor de la începutul secolului XX: portalul monumental, cu arcada masivă din piatră “cu ceas” și flancat de două turnuri, parter și două etaje cu acoperișuri înalte în patru ape. Peronul păstrează structura metalică originară, dar a fost vopsit de nenumărate ori. Anexele și instalațiile aferente sunt într-o stare de degradare avansată deși unele dintre ele sunt valoroase atât din punct de vedere tehnic, istoric și estetic (turnul de apă, clădiri anexe, pasarela metalică pietonală). Tâmplăria originală a fost înlocuită cu geamuri termopan, dar clădirea se află încă într-o stare bună de conservare, chiar și în urma incendiului din 2007 care a distrus o parte din acoperiș.

Gara Obor a fost martora unor evenimente istorice deosebite, printre care amintesc doar retrocedarea unei părți din tezaurul românesc dat Rusiei în primul război mondial. “ La 16 iunie 1935 în gara Obor din Bucuresti vor sosi, din ordinul guvernului U.R.S.S., 17 vagoane de marfă, încărcate cu 1443 de lăzi care conţineau doar: titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligaţiuni, titluri de credit, garanţii bancare, gajuri, ipoteci, etc. Singurele bancnote restituite Băncii Naționale a României au fost cele românești, în valoare totală de 198.000 lei. Tot în acest transport ne-au mai fost remise şi documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă și bunuri aparținând persoanelor particulare sau instituțiilor de stat. „

În prezent, gara Obor nu este foarte populată, însă are o frumusețe aparte care te atrage. Au existat discuții acum câțiva ani, ca din cauza numărului scăzut de trenuri care pornesc din această gară, ea să fie transformată într-un muzeu feroviar, însă momentan proiectul a fost abandonat.

Pe 14 ianuarie 2021 a fost soare, frig și o urmă de zapadă. Un tren cu trei vagoane avea să plece la ora 9:00 către Gara de Nord, pe un traseu de doar 24 km. Nu știu cine folosește această rută, dar sunt sigur că dacă s-ar investi cu cap, transportul feroviar (urban) ar avea multe de căștigat, poate chiar și din punct de vedere turistic.

Urmează stația Gara Baneasă, cu peronul pe partea dreaptă, într-o postare viitoare.

Comentezi?