În locul unde Dunărea fierbe în Cazane, unde Traian și-a construit faimosul pod, unde Bachus venea să își umple cupele cu cel mai bun vin și Însuși Dumnezeu a coborât printre oameni să alunge forțele răului se află un loc cum numai în legende poți întâlni…Mehedințiul este un tărâm încă neumblat,în unele locuri ale sale. Este acea combinație fericită între apă și stâncă, între culmile montane și curbele vălurite ale dealurilor cu vii. Aici încă există turme de oi care, pe timpul verii urcă în Poiana Beletina, ca la finalul acesteia să coboare în satele de la poalele munților Mehedinți, la adăpostul oferit de cea mai mică unitate de relief din România, Podișul Mehedinți. Cu emoție și mândrie scriu, cu emoție și mândrie vorbesc mereu despre Mehedinți, indiferent dacă sunt în România ori în afara granițelor țării în care m-am născut. De ce această introducere, poate vă gândiți? Sunt de părere că doar așa putem crește popularitatea acestor meleaguri. Descrieri de locuri, de evenimente, cu bune și mai puțin bune, cu imagini ce își fac și ele treaba și spun ceea ce cuvintele nu pot cuprinde. Geopark Mehedinți Adventure, ediția a treia, a avut ca loc de start, finish și socializare, aceeași Baza a Salvamontului Mehedinți (da, este nevoie de Serviciul Salvamont și pe aceste meleaguri pe care le poți descoperi într-un viitor concediu). Așadar suntem pe raza comunei Cireșu, într-un peisaj clasic de vară și autorul s-a aflat la startul cursei de 17K din cadrul evenimentului mai sus menționat.

Parcurgem astfel împreună tot traseul și vă voi împărtăși opinii și imagini, dar și o invitație la ediția de anul viitor. Menționam mai sus locul startului, undeva în adânca vale a Bahnei, un râu cu origini montane despre care am mai povestit aici, într-un articol plimbăreț de acum ceva ani. Cursa începe cu o ascensiune, cum altfel decât pe Dealul Bătăliei (547m), oscilând zonele cu soare cu mult dorita umbră, având în vedere temperatura de peste 30°C înregistrată în timpul desfășurării evenimentului. Urcarea e abruptă și poteca bine marcată șerpuiește frumos, din când în când priveliștea fiind deschisă către culmile mai înalte ale Munților Mehedinți.

După aproximativ 3km începe prima porțiune tehnică a traseului, o coborâre frumoasă prin pădure spre aceeași vale a Bahnei, de această dată undeva mai în amonte de locul de start. Poteca marcată corespunzător te poartă prin păduri de stejar și fag, iar suporterul prezent pe marginea traseului este de-ai locului, protejat prin lege și i se spune țestoasa lui Hermann. Poteca merge paralel cu râul până după km5.5, moment în care singura modalitate uscată de a traversa cursul apei este pe un buștean gros. Ofertantă era și aruncarea în apă, unde sigur temperatura era mult mai suportabilă. Dar să lăsăm bălăceală pentru mai târziu și să ne continuăm alergarea, de această dată ușor la vale până la km6 (punct de hidratare bine meritat, mulțumesc voluntarilor).

Greul abia acum începe, odată cu plecarea din punctul de hidratare se urcă abrupt, printr-o pădure frumoasă de pin. Mirosul acestuia este îmbietor, însă căldura își face simțită prezența. Un pas înaintea celuilalt și trece și această parte, iar la km7 mă bucur de incă un punct de hidratare și alimentare, strategic amplasat la umbră și bogat în produse atât de necesare. Din punct de vedere geografic, mă aflam în șaua dintre Vf. Cioachii (606m) și Vf. Negrușa (645m), cel de-al doilea purtând și numele satului pe raza căruia ne poartă traseul.

Urmează o zonă mai calmă unde traseul urcă și coboară, poteca fiind înlocuită de un drum de car, frumos desenat. Câmpuri pline de toate ierburile, cireși bogați în roade, fluturi de toate culorile și mărimile și priveliștea spre Culmea Calinovățului (682m), dar și spre vârfurile înalte ale munților Mehedinți fac din această porțiune a traseului una deosebit de pitorească. Umbra pădurii are rolul ei în a mai răcorii puțin atmosfera, iar pașii mă poartă rapid pe sub Vf. Cărșovâț (715m), schimbând astfel și satul pe care îl traversez.

Satul Moisești este un alt așezământ din zona de sub munte a malului stâng al Bahnei (alături de Ilovița, Negrușa, Podeni-Bolovanu și Gornenți) și traseul ne duce pe sub Vf. Înalt (668m) și Vf. Găina (616m), pe sub al doilea cotind brusc la stânga într-o coborâre abruptă. O adiere ușoară a făcut această coborâre mai plăcută, iar peisajul se deschidea spre sud, spre locul unde avea să fie finalul acestui traseu, dar nu înainte de a mai întâlni niște oameni deosebiți la un ultim punct de alimentare și hidratare. Ultima casă din sat simbolizează și intrarea pe ultima porțiune tehnică a zilei, o coborâre de 1km, extrem de abruptă, aceasta terminandu-se în aceeași vale a Bahnei pe care am tot menționat-o.

Vara nu e cel mai suportabil anotimp în Mehedinți, de prea multe ori soarele vrând să arate cât poate el să fie de puternic. A fost o zi fierbinte, o alergare lungă, dar un eveniment reușit. Linia de finish era aproape, am reușit să schițez și un zâmbet și mare mi-a fost mirarea când am văzut clasamentul final (locul 8 la Masculin, locul 2 la categoria de vârstă sub 35 de ani). A fost un moment plăcut pentru mine, având în vedere dificultatea zilei (atât traseul, cât mai ales vremea). Un eveniment ce merită mai multă curiozitate din partea participanților și din ce în ce mai multă atenție la organizare. Zona este ofertantă, traseul dispune de niște caracteristici tehnice deosebite și ar fi păcat să nu existe o concurență mai mare la start. De acum există și un text obiectiv despre acest loc, sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să ne vedem la ediția viitoare la Baza Salvamont Mehedinți.

Traseu format GPX: