Prima zi a lui noiembrie mi-a adus ceva inspirație în drum spre birou. Iar dacă inspirația e acompaniată și de aruncarea unei priviri printre cele mai recente fotografii sigur se ajunge la un scurt text menit să prezinte o zonă aparte a țării. A doua lună de toamnă a fost intensă, cu finaluri de săptămână bogate în povești, călătorii, fotografii și timp de calitate în diferite locuri. V-am povestit deja despre Șirnea și coloritul specific de la poalele Pietrei Craiului. Mai jos vă propun o plimbare în inima Transilvaniei, prin tărâmul celor mai bătrâni stejari și goruni ce pot fi întâlniți în România.

Cum am ajuns aici, vă întrebați. Era 2018 și alergam pe la diferite evenimente, cunoșteam oameni din diferite părți ale țării și, în acest mod, aflam și despre alergări mai puțin cunoscute, aflate la început de drum. Geoparcul Carpeterra sprijină o cursă de alergare desfășurată la o oră de Brașov și o dedică tuturor celor care vor să facă mișcare în aer liber, într-o zonă pe care o consideră propice pentru astfel de activități.

GoRun Trail Mercheașa s-a desfășurat și în 2022, în ultimul weekend al lunii octombrie, punând la alegerea tuturor două curse: cea de 30 km și cea de 10 km. Despre cursa lungă nu voi povesti, dar vă invit să descoperiți traseul de 10 km pe dealurile și pășunile pline de goruni și stejari multiseculari, dar mai ales atracția principală: Gorunul de 930 de ani de la Mercheașa.

Startul și finish-ul cursei sunt în centrul satului, de lângă biserica evanghelică fortificată. Aceasta a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul, monument istoric, este format din biserică, anexe, incinta fortificată și turn. 

După aproximativ 700m pe asfalt, în direcția Jimbor, traseul o cotește la dreapta, pe un drum forestier bine întreținut, într-o ușoară urcare. Peisajul este desprins din povești, cu uriașii goruni din ce în ce mai aproape. După 3 km de la start se zărește și cel care a dat numele concursului, dar și principalul vinovat pentru punerea pe hartă a întregii zone.

Ocolim gorunul pentru a-l surprinde din toate unghiurile și pentru a avea o dimensiune reală a acestuia și ne continuăm parcursul la deal, de această dată pe o pășune verde. Soarele ne bucură cu razele lui, covorul de frunze dă tonul pentru zgomotul de fundal, iar privirea nu se mai satură de la multitudinea de culori. 

Intrăm pe un alt drum forestier, unul ascuns de soare, dar priveliștea din partea stângă este deosebită. Alte turme de oi, alte pășuni și păduri întinse fac mai ușoară ultima parte a urcării. Se ajunge la o intersecție unde cele două trasee se despart. Traseul lung merge spre Racoș, un alt loc deosebit despre care am scris aici acum 4 ani. Noi însă vom face dreapta împrejur pentru înca 500m de urcare. Priveliștea se deschide către creasta înaltă a munților Făgăraș, dar și către zonele mai domoale sub care se ascunde Brașovul.

Toamna și-a lăsat amprenta pe poteca ce coboară ușor de acum. Iarba verde și umedă este acoperită de frunzele căzute, aerul este curat, iar pașii zboară repede la vale. Se zărește și turla bisericii, semn că nu mai este mult până ce ajungem înapoi de unde am plecat.

Ultima parte a coborârii este mai abruptă, urmată de o poiana plată, verde și un firicel de apă ce trebuie sărit, ca mai apoi, preț de 2km, se ia la pas drumul forestier ce intră în sat. La final toată lumea este fericită, mâncarea este proaspăt preparată iar localnicii bucuroși de oaspeți. Am combinat astfel o alergare cu o plimbare și-a ieșit o zi de toamnă petrecută în natură, pe sub uriași martori ai multor vremuri. 

Traseul în format GPX: