Munții Mehedinți-Isverna, Vf. Broscan, Crovul Mare și Poiana Beletina

Descoperă Mehedinți Drumeț prin România

Da, a trecut ceva vreme de la ultimul text scris pe blog. Nu mi-am pierdut inspirația și nu am uitat de locul acesta unde povestesc despre idei noi de trasee montane ori simple plimbări în natură ori în diferite orașe. Doar am simțit nevoia să îmi las cuvintele să ia o altă cale o perioadă. Și bine am făcut.

Dar cum toamna e pe final și 2020-ul a furat tura clasică de la mjlocul anotimpului, rândurile ce urmează sunt despre o tură mult dorită prin frumoșii, dar prea puțin umblații munți ai Mehedințiului. Da, acea zonă a României despre care am mai scris și cu alte ocazii (mai multe puteți citi aici, aici și aici).

Isverna a fost punctul de plecare într-o tură ce se anunța destul de lungă. Vedem la final cât a durat toată plimbarea pe potecile munților de acasă. Drumul sătesc ce urcă pe valea Coșuștei m-a purtat printre gospodării vechi, dar bine întreținute, preț de aproximativ 2 km, după care am întâlnit și primul indicator (cruce roșie) spre Crovul Mare.

Nu știam ce va urma, era pentru prima dată când ajungeam pe acest traseu, așa că m-am lăsat surprins de măreția munților atât de dragi mie. Urcarea începe abrupt pe un drum de pământ, iar din când în când se urmărește o curbă de nivel. Un lucru interesant pentru această zonă este prezența izvoarelor pe traseu, până la ultima stână am întâlnit trei astfel de izvoare, toate având apă rece, numai bună de potolit setea.

Dacă până la ultima stână traseul merge pe un drum de pământ, de aici poteca îi ia locul, dar marcajul este același (cruce roșie). Am urcat destul de abrupt prin două păduri. Prima dintre ele poartă numele de Pădurea Rinioasă, iar cea de-a doua se numește Pădurea Tâmna. Cea din urmă are și un corespondent în partea opusă a Crovului Mare, un traseu ce leagă creasta munților Mehedinți de Valea Cernei prin Cheile Tâmnei (Foioroaga Tâmnei).

După 5 km de urcare susținută am ajuns la baza unui vârf mehedințean ce oferă o panoramă superbă asupra întregii creste: Vârful Broscan (1308m). Panorama de pe vârf este impresionantă, creasta Munților Cernei fiind prima care îți sare în ochi, urmată de Godeanu și Retezat (în zilele bune). De asemenea, și în direcția opusă priveliștea este dominată de Vârful Pietrele Albe (1335m) și înșiruirea de crovuri și poieni. Vârful lui Stan (1466m) își veghează liniștit cea mai dragă și mai frumoasă dintre poieni (Beletina), loc unde aveam să ajung pentru a patra oară.

Coborârea de pe Broscan în Crovul Mare are o lungime de aproximativ 1.5km, iar diferența de nivel este de 300m, dar pentru mine a fost cea mai plăcută și mai pitorească porțiune de pe între traseul. O potecă șerpuită, o vedere spre munții Cernei exact prin cheile mai sus menționate și un singur conifer între toate foioasele fac din Crovul Mare cel mai frumos loc din Munții Mehedinți.

De aici am luat la pas poteca ce urcă în Poiana Mare, apoi în Poiana Beletina. Traseul era deja cunoscut, dar la fel de surprinzător. În poiană turmele de oi, alături de ciobani, încă nu plecaseră, așa că întreaga întindere avea glas. Mi-am bucurat privirea, mi-am încărcat bateriile și am pornit la vale, de această dată pe un alt marcaj (triunghi albastră) direct spre Isverna.

A fost o coborâre frumoasă de aproximativ 5km, pe o văioagă umbrită cu pereți de piatră în stânga și în dreapta. La un moment dat poteca iese din pădure, în locul numit pe harta celor de la Munții Noștri: Poienile Mehedinților. De acolo am urmat un drum de pământ ce a șerpuit printre case și am ajuns înapoi de unde am plecat dimineața.

Tura a avut în jur de 20 de km, iar ca durată s-a întins pe aproximativ 7 ore, cu tot cu pauze de fotografii și masă, iar link-ul spre traseu în format GPX îl găsiți la finalul articolului. Cu ce am rămas? Cu un traseu nou, cel puțin urcarea și coborârea din creastă și cu dorința de a-l parcurge în primăvară, când totul va fi verde, iar munții din jur încă vor purta urmele iernii.

Traseul în format GPX: aici.

Comentezi?