Parcul Natural Porțile de Fier-Crucea Sf. Petru

Descoperă Mehedinți Drumeț prin România

Ne aflăm din nou, ca și la precedenta plimbare, în Parcul Natural Porțile de Fier, unde vom descoperi un loc accesibil, cu priveliște deosebită, dar și cu o poveste numai bună de savurat într-o pauză de hidratare. Țin să menționez că imaginile din această postare sunt realizate atât în 2011 (iarna, fără zăpadă), cât și în 2020 (vara, într-o perioadă mai mult ploioasă decât călduroasă), iar traseul se găsește la finalul acestui articol, la fel ca la toate turele descrise pe acest blog.

Plimbarea începe din localitatea Gura Văii, iar punctul de interes pentru acest mic traseu este Crucea Sf. Petru, loc de unde marcajul bandă albastră coboară în DN6. Cum am spus și mai sus, ne aflăm în Parcul Natural Porțile de Fier, un parc ce adăpostește o mulțime de trasee turistice marcate și omologate pe care le puteți găsi aici, dar și unele pe care eu personal îmi doresc a le face cunoscute, cum ar fi cel de la Orșova la Eșelnița, descris pe larg aici.

După o scurtă urcare paralelă cu Dunărea, traseul ocolește Vf. Fața Mică (193m) pe o curbă de nivel, ca mai apoi să urce constant prin pădure până la o altitudine de peste 400m. Cu urcarea terminată, călătorul își poate trage sufletul în locul special amenajat ori poate continua plimbarea perpendicular pe Dunăre până la primul punct de belvedere ce se află deasupra șoselei. De aici poate admira atât hidrocentrala Porțile de Fier 1, cât și priveliștea din amonte, către Dealul Alion (316m) despre care am vorbit mai pe larg aici. Continuând cu privirea către orizont, în zilele senine se poate zări Vf. Svinecea Mare (1224m), dar și Vf. Golețul Mare (800m).

Din acest prim punct de belvedere, poteca merge din nou paralel cu Dunărea, de această dată în direcția ei de curgere, oferind o vedere către Gura Văii, dar și către Dealul Vărănic (408m), Dealul Oglănic (288m) și Insula Banului din mijlocul Dunării.

Ajunși pe micul platou de pe vârf, veți fi întâmpinați de trei cruci, una foarte veche (refăcută parțial din fragmentele găsite în zonă), una din 1943, dar și cel mai nou monument care a fost adus pe vârf cu ocazia Centenarului Marii Uniri (construit de domnul Ștefan Răchitan). Mai jos vă las un text găsit în ”Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie” (1882), despre Crucea Sf. Petru.

” În timpii de demult trăia în partea locului un pusnic numit Pătru, care avea darul tămăduirei, și mult bine făcea la multă lume, și chiar după morte lumea ‘l credea sfânt, pentru că și atuncĭ cine credea în el, de multe bole se tămăduia. El a murit și s’a îngropat în locul unde astăḑi este crucea, în muntele Babele. După cît-va timp fiind dusă vestea despre minunile ce făcea sfântul, locuitorii de la satul Șipul, care se află în față cu Serbia, au furat noptea corpul sfântuluĭ, și ‘l-au vendut la nisce țărigrădeni (negreșit creștini greci saŭ bulgari), tocmindu-se pe trei șeici pline cu galbeni. Corpul sfîntului pe dată a fost pornit la Țarigrad, și d’aci la locul unde cresce tămâia pe lemne, și mărgelele pe păr. Când furiĭ și vînḑetorii sfântuluĭ au prins de veste că sunt înșelați amar, căci în loc de galbeni aŭ găsit în șeici petre și cărbuni de teiu, toți locuitorii acelui satu a moștenit ca pedepsă pentru acesta, bola numită acolo: «Sfrenția»; și ei, ca să maĭ îmblânzéscă mănia sfântuluĭ, au ridicat Ia locul unde era îngropat, crucea numită a luĭ Sănt-Pătru. ”

Totodată, pe lângă această legendă, se spune că prin aceste locuri se găseşte un altar creştin, care se vede din satelit ca o piramidã în trei trepte. Pe acest platou, se găseşte crucea Sfântului Cuvios Petru, care ar fi sihăstrit şi ar fi murit în aceste locuri. Se presupune că ar fi un altar megalitic dedicat lui Saturn, apoi lui Zamolxes şi a altor divinitãţi pelasge din epoca neoliticului timpuriu al civilizaţiei Danubiana (6.400 – 3.300 i.Hr.). La est, pe Valea Ogrănic se gãseşte stânca megalitică “Ogrănic” (cca. 3.000 Î.Ch.), identificatã ca un Sfinx, ce vine din sanscrita veche (“cel cu faţa cãtre zei”), iar la vest zona este marcatã de Muntele Sacru, identificat prin realizãrile megalitice “Moşul” şi consoarta sa “Baba”, a cãror mesaje s-au pierdut de-a lungul timpului, de la civilizaţia pelasgă la cca 9.000 Î.Ch.

Asociaţia „Răchitan Gura Văii”, condusă de inginerul Stancu-Ştefan Răchitan căruia îi mulțumesc pentru invitația de a participa an de an la slujba ce are loc pe vârf la jumătatea lunii iunie, încearcă să pună în valoare această zonă.

Dacă poveștile locului v-au relaxat, e timpul pentru ultima parte a traseului. O coborâre abruptă printr-o pădure de pin vă va duce la drumul național. Un mix de legende ce oferă acestui loc ceva special, un motiv în plus pentru orice turist să descopere această zonă. Traseul turistic crucea Sf. Petru este combinația perfectă dintre geografie și istorie, științe la care se adaugă priveliștile deosebite asupra împrejurimilor.

Traseul în format GPX: aici

Comentezi?