Vacanța mult așteptată a sosit mai târziu decât se obișnuiește. Iar destinația a fost una aleasă cu ceva timp înainte, la fel ca și planurile destul de bine puse la punct. Ne vom plimba, așa cum o spune și titlul, printr-o regiune a Italiei cu totul deosebită. Toscana este ceva aparte, o zonă ce merită văzută de mai multe ori, pentru a putea fi savurată la un pahar de vin, o porție de paste și privind un apus de soare printre rândurile de vie perfect aliniate.

Ne-am început luna octombrie pe drumurile patriei, de acasă la Timișoara, ca mai apoi să zburăm pe ruta clasică spre Bologna, un oraș cochet pe care l-am vizitat atât în prima cât și în ultima zi a concediului. Drumul spre Toscana a fost scurt apoi, de doar 38 de minute, cu un tren de mare viteză, mergând printr-un tunel în linie dreaptă. Așa că iată-ne la Firenze, într-o gară foarte aglomerată (dacă în octombrie a fost așa, nu îmi doresc să știu cum este în plin sezon turistic).

Iar pentru ca întreaga săptămână să poate fi savurată cum trebuie, ne-am urcat într-un tramvai (T2) ce ne-a dus la aeroportul fiorentin. Totul merge ca uns, urmărind indicatoarele către zona de închiriat de mașini, am găsit autobuzul ce nu te va lasă sa traversezi de capul tău drumurile haotice din jurul aeroportului. Mașina ne-a așteptat parcată, având-o deja rezervată de acasă, iar tot procesul a durat mult mai puțin decât m-am așteptat.

Să înceapă vacanța, ne-am spus, atunci când am optat pentru evitarea autostrăzilor din Firenze până la Agriturismo Il Casolare di Bucciano, căci aceasta ne-a fost cazarea pentru cele 4 zile de vacanță. O casă veche de pe la 1600, transformată într-o pensiune unde totul este la superlativ: de la priveliște la mancare, de la piscină pâna la livezile de măslini și viile care parcă nu se mai termină, de la oamenii ospitalieri la cele mai pufoase pisici pe care le-am văzut vreodată. 

Drumul a urmărit toate culmile și toate micile așezări, ne-am delectat cu priveliștile și am luat pulsul traficului care, surprinzător, nu a fost atât de intens în afara orașului. Italienii nu mai sunt așa răi în trafic, nici nu par că se mai grabesc să depășească vitezele legale, iar toată lumea îți transmite o stare de…vacanță. 

Planul de acasă era făcut în așa fel încât să nu fugim nici după trenuri, nici după orele bune pentru fotografii, nici după paste ori înghețată. Vacanța mult dorită începea cu o pauză pe malul unei piscine, privind spre minunatul San Gimignano și contemplând la apusul pe care urma să îl vedem dintr-unul dintre cele mai pitorești locuri din Toscana.

Într-un clasament făcut la finalul plimbării, Volterra a ieșit pe primul loc. Poate că a fost primul oraș vizitat, poate că nu a fost aglomerat, iar lumea de pe străduțe era liniștită. Încă de la parcare am intrat în atmosfera ușor romantică ce te face să vrei să vezi fiecare colț al cetății. Turul a început și s-a terminat în același loc de unde, la apus, se vede inclusiv marea.

Am aplicat o rețetă nouă în această scurtă vacanță: am încercat să alegem locuri mai mici (dar la fel de pitorești) pentru a le putea savura la pas, dar fără să fie nevoie să parcurgem mulți kilometri dintr-un loc în altul. Volterra am văzut-o în câteva ore, înainte de apus și ne-am bucurat de fiecare loc în parte: Porta all’Arco, Palazzo dei Priori, Teatro Romano, Porta e Fonti di Docciola, Acropoli Etrusca. 

A doua zi, cu forțe proaspete, am făcut ce trebuia făcut într-o zi de marți. Dis de dimineață, sub soarele tomnatic al Toscanei, am făcut turul viilor și al livezilor de măslini, înainte de un mic dejun delicios pe terasa cazării. Imaginile spun mai mult decât orice înșiruire de cuvinte, așa că le las mai jos câtă vreme ne pregătim de plecare spre Siena.

Sfatul nostru dacă alegi să stai într-o zonă mai departe de marile orașe este să ai în vedere care este cea mai apropiată gară de unde poți lua trenul spre Siena ori Florența. Este cea mai ieftină și ușoară metodă de a petrece câte o zi în fiecare oraș.

Cazarea a fost la 20 de minute cu mașina de Poggibonssi, iar Siena este la doar jumătate de oră cu trenul de această gară, așa că nu a durat mult și iată-ne din nou la pas, vizitând încă un oraș pitoresc al Toscanei.

Un sfat util pe care îl menționez aici este că din gară, dacă întri în mall, vei găsi și scările rulante care urcă până aproape de intrarea în orașul vechi; distanța nu este mare, însă diferența de nivel este considerabilă și merită să îți păstrezi energia pentru a urca în alte locuri din oraș: Porta Camollia, Palazzo Salimbeni, Piazza del Campo, Duomo di Siena, Fortezza Medicea.

Florența fost destinația celei de-a treia zi și, din păcate, ocupă ultimul loc în clasamentul locurilor vizitate, motivul fiind aglomerația excesivă din zona centrală, foarte intens comercializată. Plimbarea a început tot din gară, la fel de plină de oameni și a continuat spre Santa Maria Novella și Cattedrale di Santa Maria del Fiore. Piața din jurul frumoasei catedrale a fost plină până la refuz de grupuri de turiști, iar cel mai înțelept lucru de făcut a fost să o luăm spre râul Arno, prin Piazza della Repubblica și Piazza della Signoria, până la Galleria degli Uffizi.

Am scăpat de agomerație apoi, pașii purtîndu-ne pe Ponte alle Grazie spre Porta San Niccolò și frumoasa panoramă din Piazzale Michelangelo. După o sesiune de fotografii și privit orașul, întoarcerea spre gară a avut un alt traseu, trecând pe lângă Torre del Belvedere și Forte di Belvedere, ca mai apoi să coborâm spre Ponte Vecchio și Ponte Santa Trinità.

Pentru ultima zi am aplicat o formulă câștigătoare, iar ceața de pe văi a dat o notă aparte răsăritului. Alergarea a venit firesc, iar imaginile din nou pot spune povestea mai bine decât orice cuvânt. San Gimignano ne-a așteptat după prânz pentru a-i lua toate străduțele la pas, turnurile sale impunătoare regăsindu-se în amintirile pe care le-am tot adunat. Coada la cea mai bună înghețată din lume se întindea prin Piazza della Cisterna, iar Piazza del Duomo ne-a oferit și locul de pauză bine meritată.

Rocca di Montestaffoli a fost punctul de unde am privit apusul, ca apoi să ne retragem către La Mandragola pentru ultima cină a acestei vacanțe în Toscana. Am ieșit din cetate prin Porta San Jacopo și ne-am întors la cazare. O săptâmână am încercat rețeta italiană de viață liniștită, cu porții de paste, pizza, vin, tiramisu și înghețată, cu alergări la răsărit, plimbări la apus, priveliști și fotografii de colecție. 

Planul nostru de acasă a fost respectat, toate locurile vizitate depășindu-ne, în mare parte, așteptările. Iată-ne din nou în aeroportul din Firenze, așteptând același tramvai T2 care ne va duce în aglomerata gară. Ne-am întors cu același tren rapid la Bologna, părăsind astfel Toscana cu un singur gând: grazie per il tuo tempo, alla prossima volta.