Via Transilvanica Mehedinți-Episodul 5

Descoperă Mehedinți Drumeț prin România Via Transilvanica

Lung mai e drumul spre reușită. Pot afirma acest lucru acum, la începutul acestui ultim text de pe Via Transilvanica, ruta Cerna, partea din județul Mehedinți. Cei 100 km de potecă marcată pleacă din Valea Cernei, urcă Munții Mehedinți, coboară la Obârșia Cloșani, de unde drumeții pătrund în frumosul tărâm al Podișului Mehedinți. După ce ating punctul maxim pe Vf. Paharnicul, coboară la Isverna, de unde iau drumul Gornoviței, apoi ajung la Balta, Jupânești, Cireșu, urcând spre Godeanu. De aici mai sunt 28 de km până la capătul sudic al drumului care unește. Am descris pe scurt un traseu împărțit în cinci episoade, primele patru găsindu-se și la finalul acestei postări, alături de traseul etapei a cincea.

Mi-am propus prin vara lui 2020 această ultimă etapă, dar am fost împiedicat ori de temperaturile prea ridicate, ori de vremea capricioasă. Așa că am așteptat finalul lunii mai, în 2021, pentru a finaliza, la pas, această deosebită potecă turistică.

Ziua a început la Muzeul Regiunii Porțile de Fier, loc unde este amplasată prima bornă din această parte a țării. Traseul parcurge aproximativ 7 km pe străzile mun. Dr. Tr.-Severin, trecând prin cele mai importante locuri ale urbei. Colegiul Național Traian este primul obiectiv pe lângă care veți trece dacă alegeți să faceți integral această plimbare. Este locul în care mi-am petrecut o bună bucată din viață (din clasa a V-a până în clasa a XII-a), așa că a fost o bucurie această revedere.

Cetatea medievală este și ea un obiectiv important de pe acest traseu urban, ca mai apoi picioarele călătorului să poposească în port, lângă borna amplasată în locul unde Carol I a călcat pentru prima dată pe pământ românesc. Urcăm pe lângă Palatul Cultural Th. Costescu, pe lângă catedrală și admirăm Castelul Artelor (fostul castel de apă din Tr.-Severin). Preț de încă 3 km mergem pe trotuar, prin partea de nord a orașului, părăsindu-l pe marginea drumului național ce ajunge la Tg. Jiu.

Am intrat pe partea cea mai puțin prietenoasă a întregului traseu din Mehedinți. De la marginea orașului până aproape de podul peste râul Topolnița pasul este unul alert, iar atenția ațintită spre mașinile ce trec în viteză pe drum. Am considerat în momenul în care am părăsit drumul național că ce a fost mai greu a trecut, în special la capitolul psihologic. Suntem la km 10 din cei 28 pe care îi aveam în plan, iar peisajul începe să devină mai frumos. 

Acompaniat de soare și de vânt, am mers pe ulița principală din satele Halânga și Schințeiești, salutându-mă cu oamenii ieșiți pe la porți pentru diverse activități de sâmbătă dimineață. La ieșirea din Schințeiești începe prima porțiune fără asfalt. Drumul coboară în lunca râului Topolnița, pe care îl traversează pe o un podeț destul de instabil, dar suficient de bun pentru a susține un grup de turiști curioși să exploreze zonele mehedințene. De aici, traseul urmărește un drum de car preț de 2 km, trecând printr-un pâlc de copaci înalți și bătuți de vânt în aceeași direcție dominantă.

Ultima porțiune plată a zilei începe de la km 17 și trece prin satul Balotești, loc de unde veți culege și a doua ștampilă de pe carnetul de călător (prima fiind luată de la Muzeul Regiunii Porțile de Fier). Eu am făcut o pauză la Pensiunea Happy (mulțumesc proprietarului pentru paharul cu sirop rece, dar și pentru discuția despre dezvoltarea turismului mehedințean, aflată încă la început, dar tragem nădejde că, ușor-ușor, lumea va veni să ne descopere frumusețile unice pe care le avem de oferit în Geoparcul Platoul Mehedinți, în Munții Mehedinți și în Parcul Natural Porțile de Fier).

După 20 de km de drum aproape plat, traseul începe urcarea spre unul dintre cele mai înalte puncte din Podișul Mehedinți (Vf. Chiciora-722m). Acesta este situat lângă satul Godeanu, fiind ușor de remarcat după crucea pe care o are instalată pe vârf.

Urcarea este lungă, destul de abruptă la început, dar se domolește treptat. Finalul lunii mai aduce în peisaj o mulțime de salcâmi înfloriți, așa că vă las pe voi să vă faceți o idee despre cât de proaspăt și frumos mirositor a fost aerul în această ultimă parte a traseului. Înainte de satul Păunești, se lasă în partea stângă valea Topolniței, văzută de sus părând foarte adâncă, iar în spate este lăsată lunca Dunării, rememorând locul de unde am plecat în această călătorie.

Drumul trece printre gospodăriile oamenilor din podiș, multe dintre ele fiind frumos aranjate și întreținute. În unele curți răsuna muzica, în altele se jucau niște copii. De la ultima bornă din această zi priveliștea îți taie respirația. Când este vizibilitate bună, vezi cu ochiul liber din Mehedinți până în Parângul Mare, iar spre sud poți zări chiar și zona cazanelor Dunării, cu frumosul abrupt al lui Veliki Strbac. Pe 29 mai Munții Godeanu și Retezat erau încă albi, Mehedințiul și Cernei aveau parte de un verde crud și timid, în timp ce Podișul Mehedinți începea să poarte haine de vară. Viața simplă de la sat nu se compară cu nimic însă, iar uimirea oamenilor cu care m-am salutat prin sate a fost uriașă: 

” Vii de la Severin? Pe jos? Dar știi ca poți să urci în Godeanu direct cu mașina, pe colo prin Bobaița și Bâlvănești. De ce vii pe jos? Cu ce te întorci? Dar hai totuși să bei un pahar de apă, ca vii de departe! ”

Poate că a fost departe, dar pașii m-au purtat tot mai aproape de finalul călătoriei. Aveam 28 de km restanți, am făcut 29 până la final, la cei 29 de ani pe care îi am, într-o zi de 29 mai. Simple coincidențe pentru a nu uita ușor această zi. O trec la capitolul antrenamente pentru Bucovina, mai ales că din luna August voi posta șase episoade dintr-o călătorie la capătul celălalt al drumului Via Transilvanica. Vor urma impresii și fotografii de pe ruta Putna-Suvevița-Vatra Moldoviței-Sadova-Pasul Mestecăniș-Vatra Dornei-Poiana Negrii, dar până atunci…vă învit să:

Descoperiți Mehedințiul, pe Via Transilvanica!

Drumuri bune, călătorilor!

Traseul în format GPX: aici

Episoadele anterioare: aici, aici, aici și aici.

Comentezi?