Multă vreme a trecut de la ultimul concediu planificat. Mai precis a trecut o jumătate de primăvară, o vară și o jumătate de toamnă de când doi călători se aventurau în Peninsula Istria. Toată călătoria este descrisă în detaliu aici, cu textul și imaginile ce mă fac acum să fiu atent la orice mic detaliu al acestei povestiri.

Am întrebat-o atunci, pe drumul de întoarcere, unde ar vrea să meargă în următorul concediu. Iar regula noastră este că în fiecare an să încercăm să bifăm măcar o țară nouă. Zis și facut: ne-am gândit la ceva în culori de toamnă, dar cu vreme ideală, la ceva în tonuri de albastru, dar cu o margine aurie, la un loc istoric pentru transportul în comun și cu drapel în culori roșu-verde. Așadar, mergem în Portugalia, cu tabăra de bază în Lisabona și planurile făcute, cel puțin pe hârtie.

Textul de mai jos se vrea a fi un scurt ghid prin care ne plimbăm împreună prin cartierele Lisabonei, aici putând găsi și scurte informații despre locurile prin care ne poartă pașii. Ca punct de start avem o cazare aproape de două stații de metrou (Avenida și Marquês de Pombal). Iar ordinea destinațiilor nu este, neapărat, cea în care le-am vizitat. Sunt doar câteva sugestii, Lisabona având multe de oferit, pentru toate gusturile. Trebuie doar să aveți puțin antrenament la urcat și coborât, fiind un oraș, deși la malul estuarului fluviului Tajo, construit pe toate terasele acestuia.

Multitudinea obiectivelor turistice din Lisabona ne-au făcut, așa cum menționam pe sus, să ne plănuim în detaliu sejurul în capitala Portugaliei. Am știut ce am vrea să vizitâm, ce ne atrage și peste ce am putea să sărim. Prima recomandare pentru turistul care va sta mai mult de trei zile în oraș este aceea de a căuta toate informațiile despre Lisabon Card (preț, dar mai ales ce este inclus în acel preț); pe scurt, aceste permite celor ce dețin unul să intre gratuit la numeroase muzee și alte obiective, precum și la transportul în comun (metro, rețeaua de tramvaie și autobuze, dar și trenurile spre Sintra ori Cascais despre care vom povesti în detaliu mai jos).

Cu ochii odihniți și mintea deschisă, am plecat într-o primă călătorie prin cel mai bătrân cartier al Lisabonei. Era o zi de sâmbătă și aflasem despre existența unui târg de vechituri în inima Alfamei. Situat într-o piațetă, chiar lângă unele obiective turistice importante care oricum erau pe lista noastră (și a gratuității oferite de Lisabon Card), târgul ne-a surprins plăcut. Am putut observa cum oamenii vin și pleacă, negociază și cumpără diferite obiecte vechi, dar valoroase din punct de vedere estetic (de cele mai multe ori). 

Cu această ocazie am vizitat Panteao Nacional, un monument impunător, dar și un loc de belvedere ideal pentru a cunoaște puțin Lisabona de la înălțime. Din punct de vedere arhitectural, biserica se detaşează printr-o faţadă în stil baric şi printr-un portal baroc dominat de statuile a doi îngeri care ţin stema Portugaliei.

Și dacă tot văzusem o sumedenie de plăci ceramice la târgul de vechituri, drumul nostru a continuat spre Museu Nacional do Azulejo (Muzeul Național al Plăcilor Ceramice). Numele Azulejo este dat de placa ceramică tradițională, de obicei pătrată și pictată manual, cel mai adesea în tonuri de albastru și galben. Majoritatea clădirilor din Lisabona sunt împodobite cu aceasta, iar întreg muzeul este o expoziție vibrantă de forme și culori. Este posibil ca următoarele imagini să vorbească de la sine și să nu fie nevoie de mai multe cuvinte pentru a descrie acest obiectiv. 

Și cum geografilor le place mersul pe jos, părăsim muzeul și luăm încă o dată la pas străduțele din Alfama, de această dată către Castelo de Sao Jorge (Castelul Sfântului Gheorghe). Acesta este unul dintre cele mai vechi edificii din Lisabona şi, în virtutea trecutului său istoric, una dintre cele mai valoroase atracţii turistice din capitala Portugaliei. Castelul este situat în districtul Alfama, în vârful celui mai înalt deal din Lisabona, ceea ce înseamnă că oferă cele mai bune privelişti panoramice ale oraşului. În genere este considerat ca făcând parte din patrimoniul lăsat de pe vremea dominaţiei maure, deşi situl fusese anterior ocupat de structuri de fortificaţie ridicate şi consolidate de către romani şi, ulterior, vizigoţi.

Ghidul continuă tot pe străduțe înguste și în pantă, iar plimbarea se oprește brusc la vedere unui mic și galben mijloc de transport în comun. Suntem pe ruta tramvaiului 28 (Electrico 28), iar șirul de imagini ce va urma îi este dedicat în întregime. Consider cu tărie că experiența ce merită trăită este cea din stradă, nu cea din interiorul său, întrucât îți poți bucura privirea în toate locurile pitorești prin care îl poți întâlni. Istoria sa se găsește scrisă în Piața Martim Moniz, acolo unde este și stație de capăt al celui mai celebru tramvai din Lisabona.

Și dacă tot v-am arătat cadrul cu tramvaiul în față Catedralei Catolice, să vorbim puțin și despre ea. Se de Lisboa, căci așa o veți găsi pe toate hărțile, este oficial numită Santa Maria Maior de Lisboa (Catedrala Patriarhală Sfânta Maria Major), este cel mai vechi locaş de cult din Lisabona. Având în vedere vechimea sa şi multiplele lucrări de restaurare executate în timp, în prezent clădirea este o expresie compozită a mai multor stiluri arhitecturale: romanic, gotic, baroc şi neoclasic, combinate într-o structură robustă aureolată de o atotcuprinzătoare alură medievală.

Coborâm puțin în altitudine și ajungem în Praca do Comercio, care, în traducere, înseamnă Piaţa Comerţului, este cunoscută şi sub numele de Piaţa Palatului (Terreiro do Paco), nume ce evocă situarea acestei pieţe lângă fostul palat regal ce a fost distrus de cutremurul din 1755. Piaţa a fost construită la ordinului Marchizului de Pombal care, de altfel, a fost reţinut de istoria locală pentru importanta sa contribuţie la reconstruirea oraşului Lisabona ulterior memorabilului incident cataclismic de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Este locul de unde am privit apusul ori unde terminam plimbările la ceas de seară. Este și locul unde am întâlnit cei mai mulți alergători la orele matinale, dar și locul de unde încep mai multe zone pietonale ale Lisabonei.

Iar dacă suntem la capitolul piețe, Piaţa Rossio, aşa cum numesc localnicii din Lisabona istorica Praca de Dom Pedro IV (numită astfel în onoarea lui Pedro IV, atât rege al Portugaliei, cât şi Împărat al Braziliei) din districtul Baixa, este una dintre cele mai frecventate pieţe publice din Lisabona şi, simultan, una dintre cele mai populare din punct de vedere turistic. Este marcată central de o statuie înaltă de 27 de metri ce îl redă pe Dom Pedro IV, o structură monumentală înconjurată, la bază, de patru statui alegorice care, sub forma a patru figuri feminine, materializează într-o manieră artistică valorile Puterii şi Moderaţiei, Justiţiei şi Înţelepciunii. Districtul Baixa găzduieşte și o a doua piaţă monumentală a oraşului: Praca dos Restauradores. Această piaţă se învecinează îndeaproape cu Piaţa Rossio cu care împarte și prezenţa Gării Rossio.

Ne aflăm așadar într-un cartier care adăpostește multă istorie, dar și obiective turistice. Nu poți descoperi Lisabona fără să încerci măcar unul dintre cele trei ascensoare (Gloria, Lavra și Bica). Acestea fac legătura între părți mai joase ale orașului și dealurile din vecinătate și sunt printre cele mai pitorești și fotogenice locuri din centrul Lisabonei. 

Ascensor do Lavra este cel mai vechi dintre toate ascensoarele din Lisabona, fiind inaugurat în 1884. Acoperă distanţa dintre Largo da Anunciada şi Travessa Forno Torel. Al doilea cel mai vechi este Ascensor da Gloria, care este cel mai popular printre turişti. Traseul său este delimitat de Praca dos Restauradores şi Bairro Alto. Între Rua Duarte Belo (Rua de Sao Paulo) şi Largo de Calhariz funcţionează Ascensor da Bica, al treilea cel mai vechi dintre toate, inaugurat în 1892. 

În apropierea Ascensorului Bica se află și gara Cais do Sodre, loc important de unde se poate pleca, prima dată, spre cartierul Belem. Aici găsim două obiective turistice, dintre care unul este spectaculos și merită luat la pas. Mosteiro dos Jeronimos, numită şi Mănăstirea Ieronimilor (după prima comunitate de călugări care a populat şi cărora le-a fost încredinţată iniţial mănăstirea), este, fără îndoială, cel mai prestigios locaş de cult din Lisabona. Regele Manuel I a fost cel care a comandat construirea sa, lucrările fiind încheiate în 1502. În prezent mănăstirea este, alături de Turnul Belem, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO (statut pe care îl deţine din 1983), ceea ce nu este, de fapt, surprinzător, având în vedere unicitatea sa arhitecturală şi trecutul istoric al edificiului.

Alături de Mănăstirea Jeronimos, Turnul Belem este unul dintre cele mai simbolice edificii din Lisabona. Şi el este o expresie rafinată a superbului stil manuelin (cu discrete elemente caracteristice diverselor alte stiluri arhitecturale), făcând parte, în acelaşi timp, din Patrimoniul Mondial UNESCO (declarat ca atare în 1983).Turnul este situat, aşa cum sugerează şi numele, în districtul Belem, şi mai este cunoscut şi ca Turnul sau Castelul Sfântul Vincent (Castelo de Sao Vicente de Belem).

Iar dacă tot am ajuns până aici, propun să încheiem acest ghid undeva la malul oceanului, în orașul Cascais. Situat la mai bine de 30 de kilometri vest de Lisabona, în apropiere de Estoril şi în sudul extrem al aşa-numitului Parque Natural de Sintra-Cascais, Cascais este un pitoresc oraş maritim care şi-a făcut o impresionantă intrare pe harta turistică a Europei la începutul secolului al XX-lea când, la fel ca şi învecinatul Estoril, a devenit destinaţia preferată a feţelor regale şi a aristocraţilor de pe continent atraşi aici de clima favorabilă şi, ulterior, de neimplicarea Portugaliei în al Doilea Război Mondial.

Fostul sat de pescari Cascais (urme ale acelor timpuri sunt încă vizibile astăzi, dovadă stând aşa-numitul Museu do Mar care oferă, prin intermediul colecţiilor sale, o perspectivă a traseului istoric al oraşului Cascais) s-a transformat rapid într-o destinaţie elegantă unde turiştii se pot delecta cu vizitarea obiectivelor, shopping şi statul la plajă. Astfel, pe lângă Museu do Mar, turiştii mai pot vizita Muzeul Castro Guimaraes, de unde pot afla mai multe despre Cascais, oraş preferat al aristocraţiei europene în cursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Acest muzeu expune o colecţie de artă decorativă (piese din aur şi argint, ceramică şi mobilier) şi este înconjurat de o grădină splendidă, redând cât se poate de fidel felul în care elita nobilimii din Cascais obişnuia să trăiască în vremurile apuse.

Și că tot a venit vorba de apus, zic să ne bucurăm de el, la final de text și de plimbare. Următoarea plimbare va fi în Parcul Natural Sintra, atât pe drumurile pietruite din jurul Palatului Pena, cât mai ales pe potecile celui mai vestic punct al Europei, Capul Roca. Lisabona a fost un vis devenit realitate pentru noi, a fost un capăt de lume de care ne-am bucurat și despre care ne-am scris: Estavamos no fim do mundo. Saudacoes de Portugal, por ocasiao das ferias de outono, outubro de 2024.