Eram la Pârâul Rece, era diminaţă şi se anunţa o zi senină la poalele Bucegilor. De această dată am fost mulţi participanţi. Am plecat spre cabana Diham, iar cel care conducea grupul ne-a învaţat mai multe cântece de munte. Am auzit imnul Bucegilor, am aflat multe lucruri despre ei numai din versurile cântecului.

” Pe Morar în nopţi cu lună plină
Sau pe brânele Bucşoiului,
Vin în zori scăldate în lumină
Zânele din Valea Cerbului. “

Drumul prin pădure are farmecul său. Dacă e linişte, se pot auzi păsările şi apa de pe vale. Dar noi cântam, chiuiam şi ne simţeam tot mai bine cu fiecare pas.

Ajungem la drumul forestier ce urcă din Râşnov până la cabana Diham. Îl urmăm pentru puţin timp, apoi intrăm din nou în pădure. Cei mai atenţi dintre noi s-au bucurat de zmeură ori de fraguţe. Unii erau mai obosiţi, alţii mai vioi. Nu conta; cu toţii aveam să ajungem la destinaţie.

Vremea era perfectă pentru fotografie, aşa că nu am ezitat să surprind nişte cadre cu vârful Bucşoiu(2492m) sau cu spectaculoşii colţi ai Morarului. Văzându-l de jos, Bucşoiu părea impunător, aşa cum niciun alt vârf din lanţul Bucegi nu mai era. M-a cucerit şi m-a făcut să îmi doresc să ii vizitez înălţimile.

Pauza se terminase; urma să ne întoarcem spre Pârâul Rece pe la cabana Steaua. Drumul era în totalitate forestier, la vale în mare parte şi nu părea dificil pentru niciunul dintre cei prezenţi. Voia bună predomina în această frumoasă tură. Spre finalul ei am fost anunţaţi de către ghidul nostru că seara va avea loc un foc de tabără. Acolo aveam să împartaşim cu toţii impresiile şi părerile despre munte, aveam să cântăm, să ne simţim bine.

Am trecut prin multe stări în această tură. Hotărârea de a urca într-o zi pe vârful Bucşoiu mi-a dat o stare de bine, priveliştea de la cabana Diham m-a încântat şi m-a făcut să zâmbesc, iar focul de tabără m-a liniştit. Am privit stelele, m-am relaxat şi am încheiat seara cu zâmbetul pe buze.

Închei articolul cu două fotografii şi cu ultimele versuri din imnul munţilor Bucegi…

” Hoinărind în munţi pe o cărare
Când în cale-o cruce ai întâlnit,
Nu uita să pui măcar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit. “