În vara anului 2016 am ales să petrec mai bine de o săptămână în inima acestei minunate ţări. Mi-am stabilit tabăra generală la Alba Iulia, cu planul făcut pentru fiecare zi în parte. Ştiam că voi avea parte de un final de săptămână la Roşia Montană, dar nu despre asta vorbim astăzi.

Am aşteptat mult ca vremea să îmi permită excursia în acea vestită localitate dintr-o depresiune a munţilor Trascău şi răbdarea mi-a fost răsplătită cu una dintre cele mai spectaculoase drumeţii scurte pe care am avut ocazia să le fac până acum. Am ajuns la Rîmetea în jurul prânzului, iar starea vremii s-a îmbunătăţit considerabil faţă de cum se prezenta în dimineaţa acelei zile.

Poate vă întrebaţi ce este special la satul Rîmetea din judeţul Alba, iar eu am sa vă las mai jos câteva informaţii pe care le-am citit în timpul liber pe diferite site-uri ori în diferite ghiduri de călătorie. Rîmetea se află la poalele munţilor Trascău, de la care se trage şi vechea denumire. Aceasta s-a numit Trascău până prin anii 1960, iar mai apoi şi-a schimbat numele in Torocko. În ultimele două decenii satul rămâne cu denumirea sa actuală, deşi germanii îl cunosc şi sub denumirea de Eisenmarkt sau Eisenburg.

Un alt amănunt interesant este acela că Rîmetea are o poziţie naturală privilegiată fiind cunoscut drept satul cu case albe, ascuns într-o imensă căldare de granit. Este prima localitate rurală care a fost distinsă din partea Comisiei Europene, în anul 1999, cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural şi arhitectonic.

Casele albe cu ferestre verzi, neschimbate de peste 100 de ani, sunt mai puţin cunoscute românilor, însă reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii din străinătate, prezenţi şi în ziua în care am fost eu acolo într-un număr foarte mare.Din punct de vedere geografic, Rîmetea este un sat în care se spune că soarele răsare de două ori, fapt ce poate fi demostrat cu uşurinţă în orice dimineaţă senină.

Aflat la adăpostul Pietrei Secuilor, satul vede soarele cu adevărat abia după ce acesta se mai înalţă puţin pe cer, răsărind pentru a doua oară de după creasta stâncoasă a Pietrei Secuilor. Se mai spune, mai în glumă, mai în serios, ca soarele răsare prima dată pentru românii din sat, iar a doua oară pentru maghiarii prezenţi în numar mare în această zonă.Pentru că am adus în discuţie Piatra Secuilor, vă voi prezenta şi traseul pe care am avut ocazia să îl parcurg în acea zi minunată de iulie.

Marcajul cruce albastră începe chiar din centrul satului, acolo unde se află şi biserica. Acesta urcă uşor aproximativ 1km, iar apoi panta devine foarte abruptă. Pe mine m-a stors de energie, întrucât diferenţa de nivel a fost de 600m în sub 3km, dar a meritat tot efortul, reuşind nişte cadre deosebite cu satul şi împrejurimile. Veţi ştii când aţi ajuns in vârf întrucât acesta este marcat cu doua borne pe care este indicată şi altitudinea de 1128m. Am continuat să urmez poteca pe întreaga creastă, aşa cum veţi putea vedea şi pe traseul pe care îl las mai jos.

Coborârea a fost solicitantă, destul de apruptă şi la fel de spectaculoasă ca şi urcarea. Ajuns într-un final pe plat, am putut admira peisajul din lanul de grâu, acolo unde mi-am tras sufletul înainte de a părăsi acest loc unic al Transilvaniei. Vă las şi traseul pe care l-am realizat la finalul postării, acesta fiind în totalitate marcat cu cruce albastră.

Voi reveni în zonă deoarece mai sunt multe de văzut şi vă recomand din tot sufletul să mergeţi să vedeţi aceste locuri deosebite pe care România le are. Accesul în zonă este uşor, Rîmetea fiind pe drumul DJ107M. Venind dinspre Aiud, starea drumului este una foarte bună, iar dacă veniţi dinspre Turda, în dreptul localităţii Buru veţi face stânga spre Rîmetea. Nu vă lasaţi descurajaţi de porţiunea de drum din judeţul Cluj, aceasta fiind nereabilitată, circulaţi cu prudenţă şi lăsaţi-vă fermecaţi de întraga zonă.

Link către traseu aici.