La finalul unei zile productive, stand şi privind prin fotografiile din vara lui 2016 mi-am amintit că am omis un articol pe care am dorit a-l scrie.Mă voi revanşa acum, întrucât locul, istoria şi fotografiile merită a fi promovate.
În drumul meu spre Tr. Severin de la Alba Iulia am decis să fac o pauză turistică într-un loc în care nu mai ajunsesem niciodată, un loc despre care auzisem numai de bine, un loc aflat în Transilvania. Informaţii am cules atunci din ghiduri turistice, dar şi de pe site-ul official al monumentului, iar acum mi-am găsit puţin timp şi inspiraţie pentru a le pune cap la cap.
Castelul Corvinilor se află în centrul judeţului Hunedoara, în partea sud-vestică a oraşului, pe ultimele ramificaţii estice ale munţilor Poiana Ruscă. Se poate face prin intermediul DE 7 până în dreptul localităţii Sântuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmând DN 68 B până în oraşul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii şi Libertăţii. Punctul terminus este Primăria oraşului, iar de acolo urmând strada Constantin Bursan, vă întâmpină silueta castelului. Monumentul merită o mare atenţie, aşa că m-am hotărât ca acest articol să fie bine documentat şi voi lăsa mai jos câteva cuvinte despre fiecare etapă a acestuia.
CASTRUL REGAL
Prima fortificaţie de piatră de la Hunedoara, a fost datată de majoritatea cercetătorilor insecolul XIV (Gheorghe Anghel), deşi există specialişti care atribuie castrul regal primei jumătăţi a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Această prima fortificaţie avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord şi sud ascuţite, marcate de piatră de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m.
CASTELUL ÎN SECOLUL XV
Ioan de Hunedoara iniţiază, după 1440, construcţii de mare amploare vizând transformarea cetăţii într-un castel, prima etapă cuprinzând ridicarea a două curtine în jurul vechii cetăţi, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevăzute cu creneluri la partea superioară. Aceste ziduri de curtină erau flancate de turnuri circulare şi rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectură militară a Transilvaniei secolului XV. De notat faptul că turnul Capistrano cuprinde singurul şemineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean.
Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare. Intrările în castel se făceau prin intermediul unor poduri, susţinute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezintă fântână, săpată în spaţiul dintre curtină veche şi cea nouă. Una dintre cele mai interesante construcţii datate în această perioada o reprezintă capela, plasată pe latura estică a castelului.Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei şi scară spirală şi reprezintă un exemplu unic în spaţiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce şi console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic, faza târzie. O altă construcţie unică de factură militară este reprezentată de galeria şi turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influenţă mercenarilor sârbi, aflaţi în garnizoană castelului.A două faza de construcţie încetează o dată cu moartea lui Ioan de Hunedoara şi cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Se admite faptul că finalizarea lucrărilor la castel încetează în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare şi fast.
CASTELUL ÎN SECOLUL XVII
În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifică în spiritul vremii, părţi din castel, modificări dictate atât de necesităţi civile cât şi militare. Sala Dietei este reamenajată, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatră, şi compartimentarea ei, rezultând încăperi cu funcţionalităţi diverse. Aspectul interior al capelei a fost modificat substanţial în vremea lui Gabriel Bethlen. De asemenea este deschis un pasaj de legătură între aripa Bethlen şi aripa Matia. Lucrările de factură militară sunt reprezentate de construirea Turnului Alb şi a Terasei de Artilerie.Tot în secolul al XVII-lea se construieşte curtea exterioară (curtea husarilor), spaţiu care adăpostea locuinţele administatorului, ale funcţionarilor, casă ogarilor şi depozitele pentru hrană şi fanat.
CASTELUL ÎN SECOLUL XIX
Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrări de restaurare în castel în paralel cu construcţia fatedei palatului mare dinspre oraş şi a acoperişurilor actuale, acoperite cu ţiglă glazurată, mult mai înalte decât cele originale. Terasei de artilerie i se adaugă un şir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, cu scopul creşterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatră sunt înlăturate şi înlocuite cu piese noi, după regulile specifice acestei perioade istorice.
Ca multe alte locuri istorice şi acesta are parte de legende, iar una dintre ele mi-a atras atenţia. Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care ţine în cioc un inel de aur. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Ţară Haţegului, pe nume Elisabeta.Pentru a o feri de necinste, regele îi da de soţ pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodatã şi un inel în dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creşte şi va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcută de familia lui Voicu, inelul este uitat pe o margine a ştergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc şi sageteazã corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când creşte şi ajunge la curtea regală, povesteşte aceastã păţanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide că simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc. De altfel, şi numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în evul mediu, şi anume înţelepciunea şi longevitatea.Sperând că întreg textul, dar şi fotografiile, v-au făcut să treceţi Castelul Corvinilor pe lista viitoarelor obiective turistice din România, închei articolul şi vă sfătuiesc, la început de an, să îi daţi României nişte şanse din punct de vedere turistic. Eu m-am hotărât să descopăr România datorită experienţelor pe care le-am avut până acum, datorită faptului că mereu am dat peste peisaje, oameni şi poveşti de vis în locuri în care parcă timpul a stat în loc.