Mijlocul lunii martie a adus vremea calda mult asteptata, dupa ce 1 Martie a surprins printr-un episod de iarna autentica. Dorinta de a calatori este din ce in ce mai mare, ea crescand odata cu temperatura de afara as putea spune, iar Dobrogea are multe de aratat. In acest context favorabil, am ales ca o zi intreaga sa o petrecem in natura, vizitand locuri noi si afland diverse lucruri noi despre ceea ce ne ofera sud-estul tarii noastre.
Din Bucuresti aveam sa mergem spre Slobozia, ca mai apoi sa parcurgem drumul spre Harsova si Tulcea, oprindu-ne insa la cativa kilometri de orasul Babadag, in localitatea Enisala, acolo unde exista, pe langa cetatea despre care voi vorbi in cele ce urmeaza si un mic muzeu tipic partii de nord a Dobrogei, numit “ Gospodaria taraneasca conservata in situ “. Aceasta reprezinta, cum spuneam mai sus, o sinteza arhitecturala traditionala a Dobrogei de Nord de la inceputul secolului al XX-lea. Aceasta gospodarie a fost reabilitata in 1971 si este un punct de atractie pentru turistii ce sunt in cautare de nou pe aceste meleaguri.
La aproximativ 1km fata de iesirea din Enisala se poate vedea indicatorul spre cetate, iar drumul proaspat reabilitat te poarta tot mai aproape de aceasta. Pe Dealul Cetatii, inaltime ce domina zona lacurilor Razim si Babadag, se afla ruinele fortaretei medievale Yeni-Sale. Cetatea a fost construita cu scop militar, dar si pentru supravegherea drumurilor de pe apa si uscat in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de catre o autoritate care este cea mai interesata de zona de la Gurile Dunarii.
Pe baza tehnicilor constructive, a materialelor arheologice gasite, dar si a realitatilor istorice s-a constatat faptul ca singurii interesati de ridicarea unei cetati fortificate in nordul Dobrogei, cu orientarea spre Marea Neagra, erau negustorii genovezi, cei care isi doreau un control cat mai bun asupra traficului naval, dar si al comertului.
Cetatea are un plan poligonal neregulat, ce urmeaza sinuozitatile masivului de calcar pe care este amplasata. Zidurile din incinta, turnurile si bastioanele se pastreaza inca pe o inaltime de 5-10m, dar cel care atrage atentia in mod deosebit este bastionul portii principale. Acesta este un element arhitehtonic deosebit, cu o dubla arcada, de origine orientala, intalnita frecvent in evul mediu si utilizata de catre bizantini.
Intre anii 1397 si 1418, in timpul domniei lui Miercea cel Batran, cetatea a facut parte din sistemul de aparare al Tarii Romanesti, iar dupa cucerirea Dobrogei a fost instalata o garnizoana militara otomana. In prezent, cetatea a fost reabilitata, drumul de acces este asfaltat si dispune de o parcare, fiind un loc numai bun de adaugat in ideile oricui este pasionat de locuri noi si pitoresti din Romania. Mie personal mi-a placut, m-a surprins linistea locului, dar si privelistea tipica Podisului Dobrogei de Nord.