Perioada de iarnă este mai puţin activă din punct de vedere turistic pentru un student, având în vedere faptul că imediat după anul nou încep examenele şi verificările. Din această cauză nu am mai avut nici timp, dar nici noi oportunităţi pentru călătorii ori articole pe blog. Mă bucur însă că toată această perioadă a trecut şi iată-mă din nou online, cu un articol proaspăt, cu o idee foarte bună prin care puteţi scapă de aglomeraţia şi aerul mai puţin curat din Bucureşti.
Nu am fost niciodată fan valea Prahovei, dar mereu au existat unele lucruri care mă făceau să revin. Este o zona uşor accesibilă cu trenul, mai ales dacă pleci din Bucureşti şi exact la acest aspect m-am gândit şi eu la finalul sesiunii. Am ales o destinaţie boemă, o destinaţie unde mă puteam lăsa purtat pe alei către alte epoci, într-o zi senină de iarnă. Aşa că m-am urcat în trenul ce m-a dus la Sinaia, pregătit pentru o plimbare, dar şi pentru a surprinde frumuseţile acestui oraş turistic în imagini ce îmi vor fi amintiri peste ani.
Sinaia, una dintre cele mai frumoase staţiuni montane din România, se prezintă cu un bogat trecut cultural şi social. Fosta reşedinţa a regilor şi purtând un nume sfânt, cel al Muntelui Sinai, Sinaia îmbină frumuseţea naturii cu cea a artei arhitecturale. Împins de la spate de cerul albastru, dar şi de prezenţa zăpezii, am luat hotărârea de a mă plimbă prin câteva locuri memorabile.De la gară am început plimbarea spre parcul Dimitrie Ghica, pentru că mai apoi să parcurg aleea spre Casino. Am zărit o mulţime de turişti ori oameni de-ai locului, tineri şi persoane mai în vârstă, cu toţii cu zâmbetul pe buze într-o zi senină de iarnă.
Amplasat în partea nordică a parcului, Casinoul din Sinaia reprezintă şi astăzi unul dintre edificiile-simbol ale staţiunii. Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, de numai un an (1912-1913), pe locul unde se află cândva vila Ghica, prima vila a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Cazinoul din Sinaia l-a avut că principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la casinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. În realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirmă asemănarea dintre cele două cazinouri. Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă, o arhitectură în continuare unică prin elegantă, prestanţa şi modernizări recente, monumentul se află în subordinea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional de Conferinţe.
Am continuat plimbarea pe treptele ce duc spre Mănăstirea Sinaia, iar apoi aleea Carmen Sylva m-a purtat spre complexul format din Castelul Peleş şi Castelul Pelişor. Am surprins câteva imagini pe care vi le-am arătat în acest articol. Tot atunci mi-a venit ideea de a mă informa puţin despre istoaria acestor monumente, că mai apoi să pun totul cap la cap în acest articol.
Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept reşedinţa de vara, investită cu funcţii politice, culturale şi simbolice. După 1914, castelul Peleş şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator. Până în 1947, devine spaţiu aulic pentru vizitele oficiale sau găzduieşte ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al ÎI-lea (1930-1940).
În perioada ianuarie-martie 1948, castelul este închis din ordinul autorităţilor comuniste, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate. Cea mai mare parte a colecţiilor de pictură, mobilier, textile, piese de artă decorativă şi cărţi au fost transferate la Muzeul de Artă din capitală. Din luna mai a aceluiaşi an, alte piese au intrat în custodia diferitor instituţii de cultură din marile oraşe ale României, Bucureşti, Braşov, Sibiu etc. Din anul 1953, castelul devine Muzeu Naţional, deschis publicului larg, în timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peleş, precum castelele Pelişor, reşedinţa particulară a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria şi Foişor, fosta Casă de vânătoare a primului Rege al României şi reşedinţa a regilor Carol al ÎI-lea şi Mihai I vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist.
Două decenii mai târziu, în anul 1975, starea de conservare tot mai critică a imobilului determina măsură închiderii acestuia şi evacuarea unei părţi importante a patrimoniului muzeal în depozitele amenajate într-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada, localitate situată la cca 20 de km sud de Sinaia. Între anii 1966 şi 1982, într-o fosta dependinta a castelului regal, situată în apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Artă Decorativă (Ceramică), ce valorifica piese reprezentative din vechile colecţii regale. Concomitent cu lucrările masive de restaurare, castelul găzduieşte până în 1989, anul înlăturării regimului comunist în România, o serie de vizite de şefi de stat. Din 1990, respectiv 1993 şi până azi, castelele Peleş şi Pelişor sunt redeschise spre vizitare.
În anul 2007, după cinci ani de negocieri între Statul român şi Casă regală, se ajunge la un acord, prin care castelul Peleş, castelul Pelişor, precum şi întregul domeniu Peleş alcătuit din fostele dependinţe regale, au reintrat în proprietatea Regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947), dar continuă să fie administrate de statul român. Excepţie face castelul Foişor, clădire inaugurată în anul 1881. Acordul cu Casă regală, expirat în anul 2009 în cazul castelului Pelişor şi în 2010 în cazul castelului Peleş, a fost din nou prelungit.
Castelul Pelişor a fost deschis publicului vizitator în februarie 1993.Muzeul, cu o valoare inestimabilă, ce cuprinde o valenţă istorică, o altă memorialistică şi una artistică, constituie o importantă componentă a zestrei culturale a poporului român. Acest edificiu este parte integrantă a vastului ansamblu arhitectonic creat de regele Carol I pe valea pârâului Peleş, într-o perioada ce se suprapune practic întregii sale vieţi trăită în România. În paralel cu castelul Peleş, au fost construite în apropiere Casă Cavalerilor, Economatul, Casă Corpului de Garda, Casă Arhitecţilor, Casă Grădinii, iar mai târziu, între 1899 – 1902, Castelul Pelişor, un dar oferit de regele Carol I principilor moştenitori. Arhitectul şef al castelului Pelişor, Karel Liman, respectă cerinţele comanditarului pentru arhitectură exterioară, cu elemente ,,Fachwerk”, adăugând însă şi elemente româneşti, ce dau clădirii o notă veselă: cele două turnuri acoperite cu olane de gresie colorată, aidoma turlelor de biserici din Bucovina.
Deşi mereu voi alege geografia în locul istoriei, consider că unele detalii şi informaţii sunt binevenite în mintea oricărui om pasionat de călătorii prin locuri noi. Mi-am lăsat pașii purtaţi prin staţiunea turistică foarte cochetă, m-am relaxat şi bucurat de timpul petrecut în natură. Sinaia merită trecută pe lista de destinaţii turistice din România.