Luna Iunie s-a încăpățânat să treacă mai repede decât oricare alta. A ajuns la final și rememorez cele întâmplate. Plimbarea ce va fi descrisă a avut loc însă loc la începutul verii, într-un final prelungit de săptămână în care am revenit la București după o lungă pauză, iar de acolo am format o gașcă de călători curioși să descopere frumosul oraș al vecinilor bulgari: Veliko Târnovo.
Drumul din București nu e deloc lung, iar una dintre pauzele care merită să fie luate este la Cascada Hotnitsa, în apropiere de destinația noastră. O cădere impresionantă de apă vă va surprinde vizual, iar ca un bonus recomandarea este să faceți și traseul marcat cu bulină roșie ce duce deasupra cascadei și pe o porțiune a canionului pe care acest rău l-a creat de-a lungul anilor.
Odată ajunși la Veliko Târnovo, am optat pentru masa de prânz la cel mai bine cotat restaurant din oraș (Shtastliveca), ca mai apoi să luăm la pas străduțele ce aveau să ne poarte pe la toate obiectivele turistice. Acompaniați de un desert bine meritat, am ajuns la Monumentul Asenevtsi.
Acesta a fost construit anul 1985, la aniversarea a 800 ani de la revolta fraților Assen și Peter. Sabia orientată în sus simbolizează puterea Bulgariei medievale și situat pe unul dintre meandrele râului Yantra. Oferă o priveliște superbă asupra caselor tipice din oraș și nicio vizită în Veliko Târnovo nu ar trebui să excludă o plimbare la acest monument.
Traseul nostru a continuat pe celebra și fotogenuca Strada Gurko, numită în memoria generalului rus Iosif Vladimirovich Romeyko-Gurko, cel care a eliberat Veliko Târnovo în 1877, în timpul razboiului Ruso-Turc.
Este una dintre cele mai vechi străduțe ale orașului, un loc ideal de promenadă unde merită vizitarea oricărui atelier de pictură pe care îl găsiți deschis. De aici se poate admira și Monumentul Asenevtsi mai sus menționat, precum și râul Yantra ce șerpuiește la poalele versantului pe care este construită această parte din Veliko Târnovo.
O vizită ce merită să fie făcută în timpul plimbării pe strada Gurko eate la Casa Sarafkina (Sarafkina kashta). Aceasfa a fost construită în 1861 pentru un bancher bogat, iar astăzi este un muzeu care înfățișează viața orașului la sfârșitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Cu pași timizi părăsim strada Gurko spre cel mai important obiectiv turistic din Veliko Târnovo: Cetatea Tsarevets.
Este cea mai populară atracție turistică a acestei zone, fiind un loc plin de istorie, cetatea se află la o altitudine de 200m, pe un alt meandru al râului Yantra. Prima fortăreață pe acest loc a fost construită de bizantini în sec. al V-lea și de-a lungul vremurilor a fost consolidată și extinsă de diferiți conducători.
Cetatea și-a trăit momentul de glorie în perioada în care Veliko Tarnovo a fost capitala Imperiului Bulgar, dar a fost distrusă de către otomani în anul 1393. În deceniile recent trecute, cetatea a fost refăcută parțial de către comuniști, dar gloria de mult apusă nu mai poate fi redată. În vremea în care era cetate de scaun, între zidurile Tsarevets-ului se aflau 22 biserici, 4 mănăstiri și peste 400 de clădiri rezidențiale.
Astăzi cetatea este vizitată de mii de oameni zilnic, iar seara are loc un spectacol de lumini ce nu trebuie ratat. O altă cetate, pe un al treilea meandru al aceluiași râu este Trapezitsa, iar numele provine de la locul unde este amplasată. Fortăreața Trapezitsa a fost ridicată în sec. 13 și a găzduit patriarhia și rezidența patriarhului în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. În prezent este în proces de modernizare și sunt sigur că va deveni un alt obiectiv turistic important după ce va fi pusă în valoare.
Întoarcerea spre locul în care am fost și cazați am facut-o prin Piața Samovod sau Strada Meșteșugarilor. Aceasta se află în inima cartierului vechi din Veliko Târnovo și era locul unde în sec. al XIX-lea veneau comercianții din Samovodenie să-și vândă produsele. Astăzi, străzile înguste și pietruite sunt unul din cele mai cunoscute obiective turistice din Veliko Târnovo.
Seara am urmărit spectalocul de lumini de pe Cetatea Tsarevets și am declarat mica incursiune în țara vecină un real succes, fiind convinși că trebuie să revenim pe aceste meleaguri și cu alte ocazii.