Eram un copil pe vremea când iernile aveau zăpadă din belșug la noi în țară. Și de fiecare dată mă bucuram la fel de mult când, în toiul nopții, vedeam pe tavanul camerei umbrele farurilor de la mașinile care circulau pe stradă. Observam mereu viteza cu care acestea se deplasau și săream din pat, lipindu-mi nasul de fereastră. Afară era feeric, ninsoarea abundentă și liniștea nopții îmi dădeau o stare de bucurie cum tot mai rar se întamplă la peste 20 de ani distanță.
Acesta este și motivul pentru care încă mă bucură prima ninsoare serioasă a unui anotimp destul de ciudat, cum a ajuns să fie iarna în 2023. Mă bucură și primele ore ale zilei de după, când lumea nu a avut timp să calce peste tot, iar în multe locuri zăpada este neatinsă. Mai țineți minte câte ore ”pierdeam” la săniuș? Dar oare câte calorii ardeam la fiecare urcare pe strada aia în pantă? Nu știam noi ce este diferența de nivel și nici numărul de km, dar trăiam clipa și eram fericiți.
Am crescut, iar săniile s-au schimbat și ele. Acum sunt mai ușoare, din plastic și de toate culorile. A mea era din metal, iar șezutul era format din patru lamele de lemn, frumos prinse cu nituri. Dar de ce vorbim despre sănii și amintiri când titlul este despre o tură de iarnă într-un masiv montan din Transilvania? Răspunsul este simplu: pentru că ne-au venit toate aceste amintiri prin fața ochilor preț de vreo trei ore cât am luat la pas niște drumuri acoperite de un strat considerabil de omăt. Și am fost fericiți.
În București șansele sunt tot mai mici pentru a avea parte de aceste momente, așa că ne-am suit într-un tren și am plecat la Brașov, unde știm sigur că putem găsi toate ingredientele unei zile ideale (cafea, mâncare bună, liniște, clădiri fotogenice, peisaje și sentimentul acela de fericire). Am propus ceva ușor, într-un loc cunoscut și accesibil, unde nu am fi fost numai noi și cerul. Iar de la gară am luat autobuzele 4 și 50 și am coborât exact la startul traseului; noi, niște oameni în vârstă, niște căței prietenoși și multe familii ce încă se pot bucura de zăpadă alături de copilașii aflați la săniuș. Adăugăm ninsoarea pentru tot restul textului, la o temperatură de -2°C și ne pornim la drum.
Pietrele lui Solomon reprezintă o arie naturală în al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri), dar și o serie de fenomene carstice de interes peisagistic și turistic. Cheile sunt străbăture de un mic pârâu și mai multe drumuri forestiere ce leagă Șcheiul de Poiana Brașov. Pentru alergătorii care citesc acest text, zona este cunoscută și pentru antrenamentele săptămânale pe care cei de la Semimaraton Intersport le organizează pentru evenimentul ce are loc la început de primăvară. Noi l-am luat la pas pe cel ce poarta numele de fostul drumul al Poienii, marcat cu bandă roșie și transformat în ”pârtieee!” de către cei mai fericiți copii.
Drumul șerpuiește preț de aproximativ 3km până ajunge în Poiana Mică unde se intersectează cu șoseaua ce leagă Brașovul de stațiune. Continuăm pe poteca marcată până la hotelul Poiana Ursului, ca mai apoi să o luăm spre stângă pe traseul cruce roșie pentru încă 1km. Urcarea se termină aici, într-o mică poiană între brazii încărcați de zăpada care nu mai contenește să cadă din cer.
Coborârea este mai lină și mai lungă decât urcarea, dar și mai puțin aglomerată. Totuși, poteca este bine bătută de către oameni de toate vârstele care vin de pe diferite trasee. ”Am așteptat destul vremea asta ca să ieșim la plimbare” ne spune o doamnă trecută de 70 de ani, în vreme ce domnul care o însoțește ne indică faptul că suntem cam la jumatea coborârii.
Peisajul însă este deosebit, copacii încărcați de zăpadă se mai scutură la scurte adieri de vânt, iar susurul de pe Valea cu Apă dă glas pădurii parcă aflată la hibernare. Știam că nu mai este mult până se termină această plimbare atunci când drumul intră în sectorul de chei, ca mai apoi priveliștea să se deschidă cu Pietrle lui Solomon înghețate sub stratul gros de zăpadă.
Poiana Ciucaș este locul, chiar și pe timpul iernii, un loc pentru o ieșire în natură, cu vin fiert și prietenii adunați în jurul unei mese. Acesta este și locul unde tura noastră ajunge la final, după 10km de plimbare. Zâmbim pentru că am început anul drumeț 2023 și sperăm ca pașii să ne poarte în multe locuri noi, iar poveștile care vor fi scrise să ajungă acolo unde trebuie.
Traseul în format GPX:
Aceasta este una dintre cele mai frumoase ture de iarna pe care le-am facut in acest masiv montan din Transilvania. A fost o zi perfecta, cu multa zapada, liniste si peisaje feerice. Chiar daca acum sunt mai mare si schiuriile au fost inlocuite de bocanci si cizme, aceasta amintire ma face sa ma simt din nou ca un copil. Si cum iarna este un anotimp tot mai rar intalnit in Bucuresti, am plecat spre Brasov, pentru a simti din nou bucuria si senzatia de fericire pe care o aduce zapada. A fost o alegere perfecta, plimbandu-ne pe drumuri acoperite de un strat consistent de omat, alaturi de prieteni, familie si multi caini dragalasi. Am ajuns la Pietrele lui Solomon, o arie naturala cu forme geologice impresionante, si ne-am bucurat de fiecare pas prin zapada alaturi de natura. Aceasta tura ne-a amintit de copilarie si de momentele petrecute cu prietenii de la Semimaraton Intersport. De data aceasta, drumul forestier transformandu-se in ,,partie” pentru cei mai fericiti copii care se dau cu sania.
Ma bucur ca aceasta postare aduce aminte de momente faine din viata cititorilor..fie ca este vorba de iernile din copilarie, fie ca este vorba de plimbari, drumetii sau alergari cu oamenii faini de la Semimaraton Intersport. Multumesc pentru comentariu si pentru scurta poveste 😁