Cele câteva zile libere de pe finalul lunii ianuarie au fost petrecute îmbinând pasiunile. Din punct de vedere meteorologic nu am avut prea mare noroc, la munte vântul suflându-ne cu putere toate ideile de călătorie, dar am reușit să găsim noi modalități de a ne petrece finalul de săptămână.
După scurta oprire doljeană de la Cula Izvoranu-Geblescu, am ales să ne mutăm puțin mai la nord, în județul Gorj. Aici aveam să găsim o nouă proprietate pe care o veți descoperi în rândurile ce urmează: cula Glogovenilor.
Cula este, așa cum am menționat și în descrierea culei lui Tudor Vladimirescu, denumirea unei case boierești, ridicată cu scopul de a-i apăra pe membrii familiei, precum și averile acestora. Culele au fost populare în secolul al XVIII-lea, când turcii asediau zonele României venind din sudul Dunării. Însă ele erau folosite şi în cazul unor răscoale ale servitorilor – în jurul culelor era câmp deschis, pentru a sesiza din timp cotropitorii. Culele erau prevăzute cu metereze prin care se trăgea cu armele, ferestrele erau foarte înguste, uşile masive, iar în beci era construită o fântână.
Vizităm deci o clădire-monument din comuna Glogova (jud. Gorj), ridicată de către Ioniță și Matei Glogoveanu în anul 1770 pe locul casei pitarului Necula Glogoveanu. Istoria numelui, pe scurt, provine dintr-un cuvant slav ce înseamnă „deal cu arbuşti şi urme de piatră”, lucru ce poate fi observat cu ușurință acolo unde Motru iese din zona sa de chei (cheile Glogovei).
Comuna Glogova este un nume cunoscut în istoria României, căci în anul 1464, Neagoe Basarab s-a născut aici. Parvu Craioveanu, tatăl său, a fost una dintre rudele boierilor Glogoveni. Comuna este cunoscută şi pentru Biserica „Sfântul Nicolae”, ridicată în aceeaşi perioadă ca şi cula. Picturile ei originale s-au conservat până în zilele noastre. Între Cula Glogovenilor şi biserică au fost realizate trei tuneluri: unul ieşea lângă biserică, altul, la fântână şi cel de-al treilea, pe cursul râului Motru.
Un alt nume important ce are legătură cu această culă este Tudor Vladimirescu, în curtea edificiului putând fi admirat și bustul său. Poveștile spun că Ioniţă Glogoveanu este cel care a descoperit în tânărul Tudor un adevărat talent, încurajându-l să urmeze şcoala. După ce s-a şcolit, Glogovenii l-au făcut judecător hotarnic, dar şi vătaful Plaiului Cloșani. Câteva documente semnate şi sigilate de Vladimirescu se păstrează din generaţie în generaţie de preoţii bisericii Sfântul Nicolae.
Istoria din a doua jumătate a secolului al XIX-lea spune că aceasta culă a Glogovenilor intră în posesia lui Radu Vernescu, câştigând-o la o partidă de cărţi. Acesta a restaurat clădirea, însă a scos-o la licitaţie după doar trei ani, fiind cumpărată de statul român. După naţionalizare, în culă, se amenajează un grajd, un sediu al Cooperativei şi, în cele din urmă, un muzeu. Ultimele restaurări au avut loc în anul 1984, ele întinzându-se pe o perioadă de cinci ani. De teamă că cineva s-ar putea folosi de cele trei tuneluri de refugiu pentru a complota împotriva regimului, comuniştii le-au astupat.
Astăzi, în Cula Glogovenilor funcţionează un muzeu etnografic, unde vizitatorii pot vedea o serie de obiecte întâlnite în toate gospodăriile tradiţionale. Peisajul este completat de parcul dendrologic, unde se găsesc aproape 140 de arbori, unii deosebiţi: arţari, plopi canadieni, salcâmi japonezi, nuci, platani.
Un loc liniștit ce merită să fie pus mai mult în valoare, atât pentru istoria sa, cât și pentru frumusețea locului în care este amplasată. La 55 km de Drobeta Turnu-Severin, la 40 km de Tg. Jiu și la 110 km de Craiova, cula Glogovenilor poate fi inclusă în planurile de călătorie în zona deluroasă și montană a Olteniei.