Suntem pe final de 2017 iar eu mă aflu, ca de fiecare dată în această perioadă, la Severin, alaturi de familie şi prieteni. Am rememorat multe din incursiunile anului ce stă să se încheie şi m-am tot gândit ce să vă recomand dacă ajungeţi prin zonă şi sunteţi pasionaţi de arhitectură şi istorie.
Mereu când mă deplasez din Severin către satul de pe valea Huşniţei trec printr-o localitate foarte importantă în istoria judeţului Mehedinţi. Cerneţi este fosta reşedinţă a judeţului, fiind denumită aşa după ce locuitorii din Cetatea Severinului s-au retras aici din faţa lui Suleiman Magnificul. I-au dat numele de “Cerniţi” ca să-şi arate durerea că au fost alungaţi de turci din casele lor. În centrul satului există un indicator ce îi îndrumă pe turişti în direcţia potrivită, iar dupa aproximativ 3km de asfalt mai urmează încă unul pe un drum de ţară, drum ce duce până în frumoasa curte a culei.
Cula este un simbol pentru Oltenia şi pentru istoria naţională, a rezistat atacurilor turceşti ordonate de Paşa de Vidin, dar nu şi vremurilor actuale. Cula lui Tudor Vladimirescu, din satul Cerneţi, comuna Şimian, este printre cele mai cunoscute din Oltenia. Terenul pe care s-a construit cula se afla pe o fostă proprietate a mănăstirii Cozia. Conform tradiţiei istorice, a fost construită în anul 1802 de către Tudor Vladimirescu după arderea Cerneţiului de către trupele turceşti.
După moartea lui Tudor, Vasile Strâmbeanu ia cula în proprietate, iar din anul 1838 îi revine lui Ion Gărdăreanu şi soţiei, Sevastiţa, fiind moştenită apoi pe linie feminină. În anii Primului Război Mondial, clădirea a fost folosită de către diverse unităţi militare. Cula construită din cărămidă şi lemn se compune din parter şi etaj. Parterul este alcătuit dintr-un beci mare, o cameră şi casa scării care dă în cerdac. Etajul prezintă un cerdac cu zece coloane masive din cărămidă, trei camere şi un coridor îngust, lung la capătul căreia se află un wc sau „umblătoare”.
La parter şi etaj se păstrează câteva guri de tragere (metereze). Ferestrele au fost mărite, după ce casa fortificată şi-a pierdut funcţia de apărare. Tavanele parterului sunt boltite, din cărămidă în timp ce tavanele etajului sunt din lemn. Învelitoarea este acoperită cu şindrilă.Cula a fost transformată în muzeu în 1967-1977, când a fost organizată o expoziţie, în care erau prezentate o serie de materiale legate de viaţa şi activitatea lui Tudor Vladimirescu.
Construcţia culei a fost realizată la începutul secolului XIX, mai exact în anul 1802. Tudor Vladimirescu avea în Cerneţi mai multe proprietăţi şi a ales să ridice această culă chiar în centrul proprietăţilor sale.Firesc, pentru perioada respectivă, nu putea să ridice decât o astfel de construcţie-o culă. Culele se întâlnesc în special în Oltenia, sunt construcţii cu un parter înalt şi cu o uşă zdravănă la intrare, cu etajul prevăzut cu încăperi pentru locuit, dar şi cu locuri de tragere deoarece era perioada când Paşa de Vidin, răzvrătit împotriva Imperiului Otoman, nu mai asculta de imperiu şi îşi permitea să facă foarte dese raiduri de pradă la nord de Dunăre.
Populaţia locală trebuia să se apare şi pentru că am ajuns în acest context, trebuie să spunem că în Cerneţiul de atunci, existau mai multe mănăstiri şi biserici, înconjurate cu zid de apărare, cu creneluri.
În amintirea viteazului Tudor Vladimirescu, la fiecare început de iunie, cernăţenii organizează o frumoasă manifestare, în cadrul căreia tinerii din Cerneţi îmbracă costumul de panduri şi, bineînţeles, pe cel al lui Tudor Vladimirescu. Este un eveniment care reuneşte toată suflarea satului cerneţi, dar şi foarte mulţi severineni.