Se spune despre Podişul Mehedinţi că este o zonă unică în România. Eu pot confirma acest lucru, având în vedere că sunt de pe acele meleaguri şi am încercat să le descopăr frumuseţile. Aleg să promovez această minunată zonă printr-o serie de episoade, o serie de postări despre diferite locuri ce merită vizitate de către toţi iubitorii de natură.

Anul acesta sărbătorile Pascale au fost în luna aprilie, iar eu, fiind in sânul familiei, am propus o ieşire in natură. Împreună cu părinţii mei am luat hotărârea de a merge în comuna Ponoarele, pentru o plimbare de câteva ore. Din Tr. Severin până la destinaţie sunt mai multe rute; noi am ales drumul prin Godeanu şi Balta, iar la final am ajuns la Ponoarele.

Sunt câteva locuri cunoscute pe raza acestei comune, începând cu Podul lui Dumnezeu este un monument natural, aflat chiar lângă peştera Ponoarele. Urcând pe platoul de deasupra peşterii, aveţi şansa să vedeţi Lacul Zăton(lac carstic, format în principal primăvara, ca urmare a topirii zăpezilor), dar şi câmpul de lapiezuri.

De la peşteră am continuat traseul spre celebra pădure de liliac. Încă nu era înflorită, dar natura începea să se trezească la viaţă. Floricele de toate culorile ne încantau privirea, în timp ce iarba era de un verde-crud. Drumul este uşor, fiind unul forestier ce leaga Ponoarele de satele învecinate. Am ales să urmăm cursul acestuia până la intrarea in satul Gărdăneasa, de acolo putând să ne întoarcem spre Ponoarele.

Priveliştea a fost încântătoare. Fiind într-o zonă înaltă a podişului(in jur de 600 de metri), am putut admira creasta munţilor Godeanu, dar şi vârfurile semeţe ale munţilor Retezat. Albul zăpezii, în contrast cu verdele proaspăt, dar şi cu pomii înfloriţi m-au făcut foarte fericit. Am surprins câteva cadre spectaculoase şi sper să vă încante şi vouă privirile.

Din satul Gărdăneasa am mers pe un drum asfaltat printre casele oamenilor, fiind întâmpinaţi de multă voie bună din parte sătenilor. Coborârea spre Ponoarele este una destul de abruptă, dar fiind pe un drum asfaltat, nu veţi avea niciun fel de problemă.

Am vazut în privirele părinţilor mei nostalgie, dar şi fericire, întrucât atunci când eram copil veneam la Ponoarele împreună cu prietenii de familie şi aveam multe activităţi în aer liber. Îi urmăream cu privirea şi le ascultam cu atenţie replicile. Îşi aduceau aminte cu plăcere de acele vremuri, iar eu m-am simţit împlinit în acele momente, întrucât ţinem foarte mult la timpul acesta petrecut împreună. Vrem să facem din el unul de neuitat, iar această plimbare a fost binevenită după sărbători.