Toamna își intră tot mai mult în drepturi. Diminețile au început să fie mai reci, nopțile devin și ele mai neprietenoase, iar soarele din timpul zilei nu mai încălzește atât de tare precum cel din timpul verii. Putem spune astfel că e vremea potrivită pentru plimbări în aer liber, prin diferite părți ale României.

Dacă în 2016, când am scris primul text despre frumosul sat de la poalele Pietrei Secului, eram mai puțin experimentat în ale umblatului și povestitului, acum lucrurile s-au mai schimbat; în bine, sper. Așa că iată-ne din nou aici, în inima Transilvaniei, într-un început timid de toamnă. Am venit la Rîmetea și descoperim cea mai bună rută turistică prin care poți surprinde satul și împrejurimile la pas.

Rîmetea se află la poalele munţilor Trascău, de la care se trage şi vechea denumire. Aceasta s-a numit Trascău până prin anii 1960, iar mai apoi şi-a schimbat numele in Torocko. În ultimele două decenii satul rămâne cu denumirea sa actuală, deşi germanii îl cunosc şi sub denumirea de Eisenmarkt sau Eisenburg. Un alt amănunt interesant este acela că Rîmetea are o poziţie naturală privilegiată, fiind ascuns într-o imensă căldare de granit. Este prima localitate rurală care a fost distinsă din partea Comisiei Europene, în anul 1999, cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural şi arhitectonic.

Casele albe cu ferestre verzi, neschimbate de peste 100 de ani, sunt mai puţin cunoscute românilor, însă reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii din străinătate, prezenţi şi în ziua în care am fost noi acolo într-un număr mare. Din punct de vedere geografic, Rîmetea este un sat în care se spune că soarele răsare de două ori, fapt ce poate fi demostrat cu uşurinţă în orice dimineaţă senină.

Traseul nostru începe așadar din centrul satului, din fața Muzeului Etnografic, edificiu ce poate fi vizitat și merită a fi pus pe lista de obiective de văzut (program de la orele 9 la 17, de Marți până Dumincă). Urmăm drumul ce urcă spre Piatra Secuiului pe lângă vechea moară (un alt loc de vizitat), ca mai apoi să facem stânga pe o uliță simplă și pitorească a satului.

De la ultima casă traseul intersectează marcajul bandă roșie (celebrul drum de creastă al munților Trascău) și începem urcarea. Prima ei parte este ușoară, iar după intrarea în pădure panta devine tot mai abruptă. Toamna și-a făcut apariția printre fagi, iar la poalele acestora brândușele dau și ele de veste despre anotimpul pe care îl traversăm. 

Urcarea susținută este ne-a purtat pe sub Colții Trascăului (1113m), traseul dându-le ocol până când poteca iese din pădure, în saua dintre colți și Piatra Secuiului (1129m), loc de popas și de întâlnire cu traseul marcat cu cruce albastră ce vine direct din satul Rîmetea (am descris acest traseu aici).

Suntem la km 4 și ne întreptăm spre punctul cel mai înalt al traseului, locul de belvedere asupra întregii zone. Primele zile de toamnă au adus, în special în munții înalți din România, un strat consistent de zăpadă. Iar punctul culminant din această tură a fost că am putut admira, de la mare distanță, întreaga creastă a munților Făgăraș, vizibilitatea și lumina soarelui fiind de partea noastră. 

De pe vârf am continuat traseul, pe cruce albastră, pe un fals plat până la km 5.5, de unde am început o coborâre tehnică și abruptă spre satul Colțești. Tot coborând, am ajuns la o nouă intersecție de trasee, de această dată cotind spre dreapta, pe marcajul triunghi roșu, drum ce duce înapoi la Rîmetea. Am admirat terasele care erau cultivate cândva de către locuitorii din această zonă, dar și grota studenților, o atractție accesibilă oricui e dornic de puțină mișcare.

Ajunși înapoi în sat, se poate continua plimbarea pe marcajul cruce galbenă (traseul ce duce pe vf. Ardașcheia (1250m)) până ce acesta intersectează un drum forestier e coboară înapoi spre sat. De pe acest versant poate fi admirat atât satul, cât mai ales întreaga Piatra a Secuiului. Consider că acest loc este ideal pentru diminețile cu ceață, fiind suficient de sus față de sat pentru a surprinde imaginile perfecte. 

După un traseul destul de solicitant, ne-am retras la odihnă, așa cum îi stă bine oricărui drumeț. Iar la Rîmetea am găsit un loc frumos, liniștit, modern și cu iz tradițional, la Casa Botár Vendégház. Și odată cu terminarea traseului, a putut să înceapă și ploaia, că doar e toamnă și e nelipsită din peisaj.

Traseul în format GPX: