De ce călătorim? Am primit această întrebare la un moment dat. Răspunsul poate fi un articol întreg, motivațional și bun de citit în fiecare dimineață. Dar ne rezumăm la câteva idei simple. Un lucru cert este că activitatea aceasta ne place. Ne transformă în niște variante mai bune de oameni, ne deschide orizonturi noi, ne arată ”ce mai fac și alții”. În 2021 am tot umblat, doar în România, ce-i drept. Am luat la pas potecile Bucovinei, pe Via Transilvanica ori am optat să plecăm cu trenul pe cea mai veche cale ferată montană din țară. Am ajuns și-n Măcin, pe Culmea Pricopanului și pe Vârful Țuțuiatu. Ne-am întors mai bogați, dar și mai dornici de noi aventuri.
Finalul anului ne-a adus o ocazie numai bună de călătorie. Așa că prin rândurile ce urmează, dar și prin imaginile surprinse, descoperim primul oraș cu adevărat important ce este străbătut de apele Dunării: Ulm, Germania.
Că tot am pomenit mai sus de mersul cu trenul…și în Germania am făcut asta, ce-i drept, mult mai plăcut, simplu și comod decât este, momentan, în România. Așa că, două bilete dus-întors pe ruta Memmingen-Ulm, luate de la un automat aflat pe peronul gării (27 euro/călătorie). Traseul merge pe malul Illerului, un afluent destul de important al Dunării ce se unesc în destinația noastră de astăzi.
Ulm este un oraș universitar situat la sud de regiunea muntoasă Schwäbische Alb, cu 120.000 de locuitori și, în documentele istorice, acesta este amintit pentru prima oară la data de 22 iulie 854 ca palatinat regal. Din anul 1802 orașul a aparținut de Bavaria, iar din 1810 aparține de Baden-Württemberg.
Pricipala atracție a orașului vechi este Catedrala (Ulmer Münster), iar drumul nostru de la gară, prin centrul istoric, ne-a dus în piața în care se află se înalță clădirea. Aceasta este o biserică evanghelică-luterană clădită în stil gotic. Înălțimea turnului bisericii este de 161,53 m, acesta fiind cel mai înalt turn de biserică din lume.
Din biserică inițial romano-catolică, domul devine în perioada reformei religioase din Germania în anul 1530 biserică protestantă, iar în 1894 devine proprietate a comunității evanghelice. Turnul principal al bisericii are 768 de trepte, ele ajungând până la 143 m înălțime, de unde se poate vedea panorama orașului. În zilele clare din turnul bisericii se poate vedea chiar panorama Alpilor.
După această vizită am ales să vizităm și Primăria (Ulmer Rathaus), ca mai apoi să luăm la pas străduțele ce ajung pe malul Dunării: Herdbruckerstraße. Fluviul este, în această parte, granița dintre cele două landuri Baden-Württemberg (pe malul stâng) și Bavaria (pe malul drept). Văzusem în căutările mele de dinaintea plecării la plimbare că pe malul drept se află un loc de unde se poate admira panorama orașului vechi (Brick auf Ulm).
Am descoperit nu doar un punct de belvedere, ci o întreagă zonă de promenadă pe malul apei, cu banci și pistă de biciclete ce te îmbie la o viață activă și sănătoasă. Dacă malul drept este mai nou, promenada de pe malul stâng (Ulmer Stadtmauer) este străjuită de zidul de apărare al orașului vechi. Și cum plimbarea în aer liber crește pofta de mâncare, am oprit la, probabil, cel mai cunoscut restaurant din centrul istoric al Ulmului (Gaststuben im Zunfthaus der Schiffleute), aflat într-o clădire strâmbă, cu grinzi mari pe care patina timpului le-a modelat frumos.
Un ultim punct de atracție pentru niște călători este podul Blaubrücke ce traverseaza canalul Große Blau, un mic curs de apă ce se alimentează din Dunăre și curge prin inima cetății. Am ajuns la gară în timp util pentru a ne putea bucura și de apusul de decembrie de la fereastra trenului ce ne-a dus înapoi în Memmingen.