Se spune despre munţii Făgăraş că sunt cei mai frumoşi din România, dar şi cei mai dificili. Acelaşi lucru am constat şi eu după ce am cucerit Vârful Moldoveanu. După aceasta minunată experienţa ne-am continuat drumul până în zona Arefu, urmând ca a doua zi să urcăm până la lacul Bâlea, locul de unde am început ascensiunea spre cel mai accesibil vârf de peste 2500m din România.

Vânătoarea lui Buteanu sau Vânătarea lui Buteanu se află la altitudinea de 2507m şi este al nouălea vârf din ţară. Traseul de la lacul Bâlea până pe vârf este unul scurt, dar destul de abrupt în prima lui parte, urcând până în Şaua Capra, la o altitudine de 2315m. De aici se poate vedea punctul final al traseului, iar priveliştea este spectaculoasă şi în partea dreaptă unde se vede lacul Capra, acesta fiind un reper important în traseele din Făgăraş.Noi am plecat într-un ritm destul de bun, iar în 35 de minute am fost în Şaua Capra, iar de aici a început o nouă provocare. Vântul bătea cu până la 60 de km/h la rafală, iar pe acest tronson există câteva zone foarte expuse. Am trecut cu bine de acestea şi am ajuns sub Vânătoarea lui Buteanu, unde ne aşteptau cei 10m de căţărare. Vântul parcă mai scăzuse în intensitate, aşa că am hotărât că merită să atingem şi acest loc al Făgăraşilor.Un foarte mic platou ne-a aşteptat lângă indicatorul de pe vârf, în timp ce în urma noastră a venit un grup format dintr-o doamnă şi trei domni. Aveam să aflăm atunci nişte poveşti de viaţă; cei patru făceau parte din Asociaţia de Turism Chindia, fiind printre primii oameni care au pus baza acestui grup. Ne-au povestit cum, de-a lungul anilor, au recrutat tineri, iar de câţiva ani aceştia au refuzat să mai participe împreună cu “dinozaurii” la diverse activităţi montane. De aici a început povestea amuzantă, întrucât replica tineretului le-a dat o idee celor patru; aşa au organizat Asociaţia Chindia Jurasic Park (sau “Clubul Dinozaurilor” după cum s-au şi prezentat cu zâmbetul pe buze), un grup de oameni mai în vârstă, dar cu multe experienţe montane. Au continuat să călătorească, şi-au urmat visele şi au atins cam toate altitudinile maxime din ţările membre ale Uniunii Europene, dar şi toate cele 14 vârfuri de peste 2500m din România.Pentru mine personal aceşti oameni sunt un exemplu de voinţă, de dăruire şi mi-au arătat că vârsta nu este un impediment în împlinirea unui vis. Dânşii continuă să facă ce le place, continuă să exploreze potecile munţilor,iar acest lucru se vede în privirea lor, dar şi în zâmbetul lor. Le mulţumesc pe această cale pentru poveşti, dar şi pentru exemplul pe care îl dau tuturor.După acest episod am plecat înapoi spre lacul Bâlea, pe acelaşi traseu. De această dată am făcut mai multe pauze pentru fotografii. Vântul a continuat să bată cu putere până în Şaua Capra, de unde ne-am început coborârea accentuată pe poteca destul de populata de turiştii prezenţi pe Transfăgărăşan, dar şi de cei care au participat la concursul de alergare montana ULTRA Trail Făgăraş. După 2 ore şi 22 de minute de mers efectiv am ajuns la lac şi ne-am putut relaxa. Urma să plecăm spre Sighişoara, pentru a descoperi noi locuri frumoase din România, dar şi pentru a avea noi subiecte despre care vă voi vorbi în postările următoare.Acum, la finalul celui de-al doilea articol din munţii Făgăraş, aş vrea să trag câteva concluzii. Da, munţii Făgăraş sunt speciali, spectaculoşi, dificili şi mereu surprinzători. Îmi doresc ca la anul pe vremea aceasta să fi atins ultimele cinci vârfuri de peste 2500m rămase de urcat din aceasta grupă de munţi. Vă invit pe toţi să îi descoperiţi, indiferent de vârstă sau condiţie fizică, să vă luaţi bocancii de drumeţie în picioare şi să plecaţi pe poteci; vă garantez că veţi avea o mare bucurie sufletească, iar amintirile vor rămâne mereu bine păstrate în inima fiecăruia dintre voi.