Am vorbit în prima parte a “Iernii în Bucegi” despre traseul de la Cota 1400 până la Cabana Padina, acolo unde întreg grupul a ajuns cu bine la capătul unei zile pline de soare, dar şi de zăpadă. Am mai vorbit şi despre discuţia pe care am purtat-o împreună cu toţi participanţii la workshop-ul foto pe care l-am susţinut, iar acum a venit timpul că aventura noastră să continue.

Iată-ne în faţă cabanei Padina, după o noapte mai mult decât odihnitoare. Am avut surpriza ca în bocancii lăsaţi la uscat să găsim urmele venirii lui Moş Nicolae şi aş vrea să îi mulţumesc în numele tuturor pentru micile atenţii aduse până în inima Bucegilor. Înaintea plecării pe traseul propriu-zis, cei patru membrii ai Clubului Român Pentru Volunturism aveau să ne prezinte nişte jocuri de socializare, dar şi de încălzire a tuturor muşchilor, iar după acestea noi, împreună cu cei de la Salvamont, am luat uşor la pas drumul către Peştera Ialomiţei.Aceasta se află la o altitudine de 1530m, iar după vizitarea ei întreg grupul şi-a început ascensiunea către cel mai cunoscut loc din munţii Bucegi: platoul cu cele două atracţii ale sale, Babele şi Sfinxul. Ne aştepta un urcuş susţinut de aproximativ 5km, cu o diferenţa de nivel de 600m, lucru ce nu ne-a dat înapoi. Am ajuns la Baza Salvamont Salvaspeo Dâmbovița unde ni s-au explicat câteva reguli pentru a putea parcurge traseul în deplină siguranţă, stratul de zăpadă fiind unul consistent odată cu creşterea altitudinii. De aici am început urcuşul spre Cabana Babele şi am fost plăcut surprins să văd grupul mai compact decât în ziua precedentă. Cei de la Salvamont au reuşit să găsească un ritm de mers care a putut fi întreţinut pe toată durata traseului de către toţi cei prezenţi.Înainte să ajungem pe zona cea mai abruptă am fost întâmpinaţi de către alţi doi salvamontişti care au făcut traseul în sens invers şi care ne-am sculptat nişte trepe în zăpada de peste un metru. De aici puteam zări uşor cabana Babele, iar cu toţii ştiam că ne apropiem de finalul aventurii în munţii Bucegi. Pentru mulţi a fost o ocazie specială în care au văzut pentru prima dată Babele şi Sfinxul, iar pentru mine personal a fost o altă ocazie în care m-am încărcat cu energia dată de natură.

Cu puţin timp înainte ca soarele să apună am coborât în Buşteni, cu telecabina, loc de unde am putut admira în voie Valea Jepilor Mici şi întreg abruptul specific munţilor Bucegi. Sunt locuri magnifice, cu poteci pitoreşti pe care, mai ales pe perioada iernii, caprele negre pot fi zărite cu uşurinţă. Excursia noastră a luat sfârşit, dar eu le-am cerut unora dintre participanţi o scurtă părere şi va voi prezenta într-o postare viitoare toate cuvintele lor. Am să inchei într-o notă optimistă acest articol şi vă urez tuturor să trăiţi astfel de momente.