În ultima postare ne-am plimbat prin zăpadă, într-un peisaj de basm, pe drumul dintre Brașov și Poiana Brașov. Am înghețat și ne-am bucurat copilul din noi la vederea ninsorii care nu mai contenea să cadă din cer. Timpul trece destul de repede și suntem la mijloc de lună martie acum.
Ziua mai lungă, soarele mai plăcut și natura care, ușor-ușor, revine la viață. Bucureștiul e atragător primăvara, iar finalul de săptămână poate fi petrecut atât pe aleile (destul de aglomerate) parcurilor sau pe potecile pădurilor de lângă oraș. Astăzi facem un tur în cele mai importante două păduri în care merită să te relaxezi într-o zi de primăvară timpurie.
Mergem spre sud pentru început, în județul Giurgiu, într-un loc încărcat cu multă istorie. Luăm la pas aleile pe care în trecut s-au dus lupte grele, iar la final ne declarăm mulțumiți de decizia luată. Parcul Natural Comana, căci despre el este vorba în prima jumătate a acestei postări, este a doua cea mai întinsă zonă umedă din România, după Delta Dunării.
Drumeția începe de la Casa Comana, locul unde se poate lăsa mașina și de unde picioarele vă pot purta în mai multe direcții. Noi am ales să mergem prin pădure, fiind mai ferită de vânt, iar șansele de a găsi niște primi vestitori ai primăverii erau mai mari. Liniștea era acolo, întreruptă din când în când de scârțâitul unor copaci mai bătrăni. La sol însă totul prindea viață, începând cu floricelele mici și mov și terminând cu atracția principală a Parcului Natural Comana, ghimpele.
Aceasta planta este protejată prin lege, fiind mai mult întâlnită în zona cu influențe mediteraneene din sud-vestul României, la altitudini de peste 200-300m. Și totuși o întâlnim în zona de câmpie, pe malul Neajlovului, creatorul acestei zone umede de la Comana.
Dar, povestea locului începe cu secole în urmă, undeva în timpul domniei lui Vlad Țepeș, care în 1461, ridică o mănăstire-cetate, pe o insulă protejată și bine ascunsă în mlaștina Bălții Comana. Accesul la ea se făcea pe un pod de lemn, care în caz de primejdie, putea fi ușor indendiat și astfel se tăia legătura cu malul bălții. Tot aici, în această zonă, ar fi fost asasinat voievodul Vlad Țepeș, după cum ne spune legenda, iar pe locul unde a căzut, izvorăște o apă care s-a înroșit în momentul morții sale și a fost tulbure zile la rând. Locul este cunoscut ca Fântâna cu Nuc.
De la Fântâna cu Nuc, drumul merge pe lângă baltă, printre stejari, iar pe marginea acestuia sunt și datați cei mai bătrâni martori ai acestei păduri. Ajungem în punctul de unde am plecat și profităm de soare pentru a da și o tură prin parcul de aventură și zona de relaxare amenajată tot pe malul apei.
Ne mutăm, pentru a doua parte a acestei postări, la est de București, dar mai aproape totuși de oraș. Pădurea Cernica este și ea legată de o mânăstire. Construită pe două ostroave, mănăstirea este inclusă în Lista monumentelor istorice din România și a fost ctitorită în anul 1608, de către Cernica Știrbei (Marele Vornic al lui Mihai Viteazul) și soția lui, Chiajna.
Construcția a fost amplasată pe locul unde, acum 5.000 de ani, locuiau triburi neolitice. La câteva sute de metri de biserica Sf. Nicolae, în partea de SE, peste lac, pe un mic povârniş de deal, arheologii au descoperit unul dintre cele mai însemnate situri din ţară şi din Europa, din civilizaţia Boian.
Peste actualul drum se întinde pădurea Cernica, un loc ce a format în trecutul îndepărtat un masiv forestier uriaș, parte a vechiului codru al Vlăsiei. Cu timpul oamenii au creat și aici diferite rute mai lungi sau mai scurte pe care te poți plimba la pas ori cu bicicleta, iar la început de primăvară zona este atractivă. Noi am gândit un traseu de 10 km care a curpins în special valea râului Tânganu.
Acesta a creat în mijlocul pădurii o serie de lacuri pe malul cărora poteca de pământ șerpuiește liniștită. Copacii înmuguriți, marea de flori multicolore și cântecul neîncetat al păsărilor anunță schimbarea definitivă a anotimpului. Vine, vine primăvara, prin păduri și pe cărări și, odata cu ea, încep și drumețiile noastre să prindă contur. Iar dacă pădurile din jurul Bucureștiului v-au plăcut, să știți că și în mijocul orașului totul este înflorit, în special magnoliile care dau o notă boemă oricărui loc în care le întâlniți.
Primăvară frumoasă tuturor!