” M-am gândit să mergem într-o zonă în care nu am ajuns încă.
Facem două drumeții, una la apus și una în prima parte a zilei. Da, în Măcin. Stai să îți arăt. ”

Atât de simplă este fericirea unor călători care, într-un an 2021, au umblat destul de mult pe cărările patriei. Că au fost cele șapte zile de pe Via Transilvanica Bucovina (episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7) ori au luat la pas potecile din Ciucaș și Piatra Craiului, starea de bine a fost întotdeauna la ordinea zilei. Nici măcar plimbarea pe Semmeringul Bănățean nu a fost lipsită de zâmbete. Finalul de noiembrie însă nu s-a lăsat mai prejos, iar Culmea Pricopanului a surprins prin peisajele oferite, povestea fiind deja scrisă aici.

Încă de la primele ore de geografia României ați auzit despre vârful pe care urcăm printre rândurile următoare. Cea mai înaltă altitudine din Munții Măcin se întâlnește pe Vf. Țuțuiatu (467m), iar căile care ajung la el sunt, așa cum ne-a spus și rangerul Parcului Național Munții Măcin, ca oasele de pește. Noi am ales, având toată ziua în față, să facem un circuit mai lung, bucurându-ne atât de urcarea abruptă, dar mai ales de plimbarea la vale, pe covorul de frunze proaspăt așternut. 

După odihna bine meritată și micul dejun la Pensiunea Happy Flowers, am lăsat mașina în Greci (35m), la startul traseului marcat cu triunghi albastru, ce urcă pe Valea Morsu. Stejarii și teii întâlniți pe traseu ne aratau oarecum, pe lângă marcaj și direcția dominantă a vântului. Că tot veni vorba de condițiile meteorologice, se anunțase o zi perfect senină în Dobrogea, cu vântul puternic însă, în prima parte a ei.

Ne-am intersectat cu alți turiști, ne-am urat drumuri bune și am continuat ascensiunea spre vârf, nu înainte de a trece pe lângă Izvorul Italienilor (1967 este anul construcției sale). Șaua Țuțuiatu (368m) se află în imediata apropiere a vârfului, însă diferența de nivel de 100m și-a spus cuvântul.

Priveliștea din vârf este impresionantă, de aici fiiind vizibile toate punctele importante din Munții Măcin. Ne-am tras sufletul, am privit harta de la Munții Noștri să știm ce urmează și am început coborârea. Rangerul cu care ne-am întâlnit la intrarea pe traseu ne-a luat la întrebări ca să vadă dacă știm traseul, ne-a oferit și câteva ponturi pentru locurile unde schimbam direcția și marcajele și s-a bucurat, cred eu, că a văzut ca aveam temele făcute. Noi însă ne lăsăm luați prin surprindere doar de peisaje. Ajunși în șaua dintre Vf. Țuțuiatu și Vf. Ghiunaltu (443m), am intrat în pădure și aveam să mergem mult timp la adăpostul ei.

Traseul nostru a părăsit triungiul albastru (la 4 km de la start), intrând pe cel de cruce roșie în apropiere de Vf. Carabalu (422m). Covorul de frunze, cu al lui sunet specific, a făcut parte de peisaj, bucurându-ne fiecare pas. Am trecut pe sub Vf. Piscu Înalt (442m), am coborât treptat spre Vf. Bălan (307m) și am ajuns în Valea Călugăru. Am schimbat direcția de mers și a urmat o urcare pe traseul marcat cu triunghi roșu.

Valea Piatra Roșie se află pe partea stângă a potecii, iar deasupra ei se înalță Vf. Dealul Lupului (349m). Razele soarelui băteau printre copacii deja goi, iar dupa 9,8 km de la start am ajuns în Poiana cu Bujori, loc de belvedere spre Vf. Morariu I (434m), Vf. Morariu II (428m), Vf. Priopcea (410m), Vf. Iacobdeal (341m), Vf. Pietrele Albe (306m), Pietrele Mariei (94m) și Depresiunea Greci. Totodată, în partea dreaptă se înalță Vf. Cartalu (393m) și Vf. Călcata (402m).

De aici poteca începe să coboare abrupt, trecând de Vf. Dealu cu Drum (236m) și ajungând astfel la zona de camping de la poalele muntelui.  Am luat la pas străzile din comuna Greci și am remarcat ce gospodari sunt oamenii și cum se preocupă de curțile lor. Ne-am și salutat cu patru localnici zâmbitori și am încheiat ziua cu 15 km și +655m diferență de nivel.

Nu m-aș fi așteptat ca după acest weekend cu două trasee să se strângă +1250m diferență de nivel în cei 25,75 km merși, dar Munții Măcin au fost surprinzători. Călătorii rămân, după aceste două noi experiențe montane, cu sentimentul că au dus la capăt ceea ce și-au propus. Iar în drumul lor spre casă s-au mai bucurat de încă un apus de soare, cu dorința de a reveni și cu altă ocazie pe potecile celor mai vechi munți din România.

Traseu în format GPX: