Ce este protecţia mediului? Aceasta reprezintă un ansamblu de reglementări, măsuri şi acţiuni ce au ca scop principal menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu, dar şi reducerea ori eliminarea problemelor de mediu şi a surselor de poluare, acolo unde este posibil acest lucru. Protecţia mediului poate avea mai multe ramuri, printre care gospodărirea raţională a resurselor, reconstruirea ecologică a mediului, evitarea poluării mediului pe cât este posibil,evitarea dezechilibrelor prin conservarea cât mai bună a naturii, dar şi identificarea cauzelor care produc poluarea mediului.
Ce reprezintă reţelele de socializare online? Trăim în vremurile în care totul este posibil, iar termenul de reţea de socializare poate fi uşor înlocuit de termenul “social media”. Platformele online de socializare, cel puţin în ultimii 10 ani, au evoluat de la un simplu mijloc de comunicare între persoane la un adevărat instrument de marketing economic. Platformele de socializare online au fost adoptate treptat chiar şi de către instituţiile publice, acestea find un mijloc foarte util de comunicare cu marea majoritate a cetăţenilor. Totodată, social media reprezintă cea mai utilizată metodă de creare de comunităţi online, bazate întotdeauna pe valori şi interese comune. Aceste comunităţi pot crea, utiliza şi distribui o serie de date şi informaţii, pot conduce de asemenea la crearea şi dezvoltarea de noi tendinţe si comportamente sociale ori pot determina evoluţia acestora.
Social media pot fi definite ca mijloace de comunicare web 2.0 specifice, iar acestea permit tuturor să interacţioneze, să genereze şi să împărtăşească acel conţinut folosind mediul online. Platformele online sunt de mai multe feluri: ştiri sociale (website-uri dedicate unde utilizatorul se poate informa despre diferite subiecte specifice), reţele sociale (acestea sunt platforme online unde utilizatorul poate interacţiona cu alţi utilizatori în baza unor interese şi experienţe comune, dar poate în acelaşi timp să recomande ori să publice propriul conţinut pe baza unor conturi personale), bloguri sau forumuri (acest tip de platforme aparţin unor persoane, comunităţi sau afaceri de orice fel si abordează conţinut general ori personalizat), partajare foto/video (aceste tipuri de platforme permit încărcarea si publicarea de conţinut foto şi video).
În România, în luna Decembrie a anului 2012, un studiu publicat de Eurostat afirmă faptul că 73% din populaţia ţării noastre utilizează internetul pentru a citi ziare, pe locul doi doi ca scop fiind postarea de mesaje pe platformele online de socializare, cu un procentaj de 48%, urmat de alte activităţi precum căutarea de servicii turistice, crearea de website-uri, dar şi internet banking-ul, ultimul motiv fiind pretins de doar 8% din utilizatori.
Consider că, de la publicarea studiului Eurostat din luna Decembrie a anul 2012 până astăzi, ponderea celor care folosesc reţelele de socializare online pentru distribuirea diverselor mesaje a crescut. Libertatea de exprimare pe care o are un utilizator în mediul online, dar şi accesibilitatea acestuia, ar putea face ca o mare parte din instituţiile publice din România (ministere, primării şi agenţii guvernamentale) să implice cetăţenii, în calitate de beneficiar principal, în activitatea şi în deciziile lor, în procesul de cercetare şi implementare a iniţiativelor publice. Cetăţeanul trebuie sa fie considerat principala sursă de feedback pentru îmbunătăţirea actului de guvernare, participant activ la iniţiativele guvernamentale şi interlocutor în dezvoltarea diferitelor politici. Socia media şi petiţiile online pot spori implicarea tuturor cetăţenilor în deciziile şi actele guvernamentale.
Protecţia mediului în România este o problemă tot mai des discutată pe reţelele de socializare online. Datorită deschiderii foare mari a acestor platforme, toate parcurile naturale au început să-şi creeze pagini de Facebook prin intermediul cărora să poată comunica mai uşor cu toţi cei care vor sa afle noutăţi dintr-o anume zonă. Tot prin intermediul paginii de Facebook, de exemplu, se pot crea sondaje de opinie în legătură cu protecţia mediului din locul respectiv, se pot cere păreri despre cum să fie gestionată această problemă şi se pot găsi soluţii prin implicarea unei mase mari de oameni cu acelaşi scop.
Totodată, am constatat apariţia mai multor ONG-uri care sunt foarte active atât pe reţelele de socializare online, dar mai ales în teren. În România, o mare problemă de mediu o reprezintă defrişările, iar multe ONG-uri încearcă măcar să diminueze efectele acestor defrişări, dacă nu se pot stopa. Legile există, dar din păcate nu sunt respectate de către cei care ar trebui să conducă toate instituţiile implicate în această problemă.
Reţelele de socializare online însă sunt folosite pentru a informa un număr tot mai mare de oameni despre realitatea din pădurile României. Materialele foto şi video surprinse de către anumite persoane sunt postate şi făcute publice, ele putând fi distribuite de către orice utilizator cu foarte multă uşurinţă. Prin aceste metode informaţia circulă de la un utilizator la altul într-un timp foarte scurt, iar pe baza unor informaţii se pot crea inclusiv grupuri mai mari de oameni care să încerce să ia măsuri reale pentru protecţia mediului înconjurător.
Pe de altă parte, la nivelul municipiului Bucureşti, problema principală de mediu este cauzată de traficul îngreunat din timpul zilei. Pe reţelele de socializare online există tot mai multe aplicaţii în timp real care anunţă locurile unde traficul este blocat, permiţând utilizatorilor să găsească rute alternative. De asemenea, din mediul online pleacă şi ideea de transport prin intermediul bicicletei. Am putut observa de-a lungul timpului o creştere a numărului de biciclete în oraş, însă nu suficient de mult încât acest lucru să fie vizibil în trafic. Pentru ca oamenii să dorească să renunţe la automobile în favoarea bicicletei, autorităţile ar trebui să se îngrijească de realizarea condiţiilor de siguranţă şi de aplicarea întocmai a reglementărilor existente privind deplasarea bicicliştilor în trafic.
’’Protecţia mediului reflectată în reţelele de socializare’’ este un subiect interesant şi nu prea dezbatut în România, cu toate că populaţia ţării este consumatoare de internet, informaţiile putând fi foarte uşor distribuite către un public ţintă extrem de numeros. O soluţie destul de uşor de implementat ar fi ca instituţiile publice să se folosească mai mult de cea mai importantă resursă pe care o au, să informeze cu privire la orice problemă de mediu existentă, să ceară parerea cetăţenilor şi mai ales să ţină cont de ea. Eu consider că cea mai importantă resursă pe care un stat o are este propriul popor, iar în România tot mai mulţi oameni încep să îşi dorească o schimbare în bine, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia mediului în care cu toţii trăim şi în care sperăm că vor mai putea trăi şi generaţiile viitoare; în pofida scenariilor fataliste care ne înfăţişează un pământ fără arbori, fără plante, fără animale şi, în general, fără zâmbete pe feţele oamenilor. Din mediul online la mediul înconjurător este doar un pas, pe care cei ce-şi doresc cu adevărat schimbarea îl pot face de îndată.