Mi se întâmplă tot mai des să mă găsesc pe drumurile patriei atunci când scriu diferite texte pentru blog ori facultate. Rândurile ce urmează au fost scrise din trenul IR1693, pe ruta București-Tr. Severin, la început de decembrie, dar povestea se desfășoară în urmă cu jumătate de an, mai exact 29-30 iunie. Așa cum și titlul o spune, destinația este Slovenia, acea țară mică, dar foarte cochetă pe care tot mai multă lume este curioasă să o descopere.

Că și în cazul zilelor pe coasta Dalmației despre care am scris aici, scurtă vizită în Slovenia se datorează unui alt eveniment, de această dată muzical. Poate că deja unii știți că sunt un mare fan al muzicii rock din anii 80. Pe 29 iunie, în Ljubljana, a avut loc un concert pe care îl așteptam de ceva vreme, al unui om pe care îl ascult chiar și acum, în timp ce scriu aceste rânduri.

Mark Knopfler, membrul fondator al celebrei trupe britanice Dire Straits și unul dintre cei mai mari chitariști din lume, mi-a încântat auzul în acea seară, iar tot ce îmi râmăne de făcut este să vă invit să îi ascultați piesele. Mark Knopfler (n. 12 august 1949, Glasgow, Scoția) este un solist, chitarist, compozitor și producator muzical britanic (născut la Glasgow pe 12 august 1949). Acesta este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britanice Dire Straits, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său David. După ce Dire Straits s-a destrămat în 1995, Knopfler și-a continuat cariera ca artist solo, astăzi având numeroase concerte sold out. A cântat și la București în anul 2013, unde a delectat publicul cu piese ca Walk of life, So far away sau Money for nothing.

Călătorul din mine este foarte curios în general, iar după ce urechea i-a fost gâdilata plăcut de către acordurile celebrului chitarist, a urmat o zi de 30 iunie cum nu se putea mai frumoasă.

Cazat la periferia capitalei, am ieșit repede pe autostrada, iar prima oprire a fost la peștera Škocjan . Știu că atunci când pui cuvintele peștera și Slovenia unul lângă altul, ești tentat să spui Postojna, însă frumusețea întregii zone de la Škocjan este mult peste ceea ce are de oferit Postojna.

Aici, pe site-ul official, pot fi citite atât informații despre arealul protejat, cât și despre prețul biletelor de intrare. Pe mine personal m-a fascinate dimensiunea peșterii principale, cât și una dintre poveștile spuse de ghidul (vorbitor de engleză) despre nivelul până la care poate ajunge apa în interiorul peșterii în lunile cu debit însemnat. Fotografiile de mai jos au fost făcute cu telefonul, pe furiș, întrucât în interiorul peșterii fotografiatul este interzis. Însă eu ce vă mai arătam dacă nu încâlcam puțin regula?

Una dintre cele mai pitorești rute din Slovenia este valea răului Șoca, areal străjuit de munți înalți, din piatră albă, dar și păduri de un verde proaspăt. Dacă și cerul este senin, poți avea imaginea clasică a acestei țări. Râul Soča izvorește la poalele muntelui Travnik (2.379 m) în apropiere de vârfurile Mangart (2.677 m) și Jalovec (2.645 m), din masivul Alpilor Iulieni. Acesta are lungimea de 140 km și are izvorul pe teritoriul Parcului Național Triglav în apropiere de Pasul Vršič.(1.611 m) din districtul Kranjska Gora (Kronau). În partea superioară, Soča (Isonzo ăn italiană) primește apele afluentului de stânga Lepena, iar în apropiere de Bovec primește apele lui Koritnica, până la localitatea Kobarid (Caporetto). Cursul repede al râului este o atracție pentru iubitorii sportului nautic și pentru pescari.

Cu cât mă apropiam de izvorul Soča, cu atât valea era mai adâncă, iar versanții păreau că se prăbușesc peste mine. Dintre toate stâncile zărite, una mi-a atras atenția și pe bună dreptate. Pe drapelul țării în care sunt turist apare muntele cu trei capete (Triglav, în limba locală). Acesta este cel mai înalt vârf din țară, de o frumusețe rară (2864m).

Izvorul Soča, din ce citisem în documentarea dinaintea excursiei, este unul spectaculos, fiind un aven adânc de o culoare albastru-turcoaz, aflat la capătul unui traseu via ferrata destul de scurt, ce poate fi parcurs în 25-30 de minute și ce se termină brusc sub o stancă.

Ca localizare, acesta de află aproape de pasul Vršič, pe drumul ce face legătură dintre Trenta și Kraska Gora. De asemenea, pasul Vršič se află pe cumpăna de ape a bazinului hidrografic al Dunării, în apropiere de Kranska Gora aflându-se izvorul unuia dintre cei mai mari afluenți de dreapta ai Dunării (Sava).

Istoria drumului de trecere pasul Vršič este una tragică. În timpul Primului Război Mondial, Valea râului Soča a fost locul unuia dintre cele mai sângeroase fronturi ale conflictului. Deoarece Austro-Ungaria avea nevoie de acces pe front, prizonierii de război rusi au fost aduși pentru a construi drumul peste Vršič. Peste 10.000 de ruși au lucrat la drum. Accidentele și bolile au fost frecvente, numărul morților a fost ridicat și mulți au fost îngropați în cimitirele improvizate de pe marginea drumului. Apoi, la 8 martie 1916, a avut loc o avalanșă de mari dimensiuni ce a măturat totul în cale, aceasta lovind tabăra care adăpostea prizonierii de război.

Astăzi, drumul servește ca memorial pentru constructorii săi ruși. Cincizeci de ace de păr duc călătorii de la o vale alpină la alta, iar drumul ajunge la o altitudine de peste 1600 de metri în punctul său cel mai înalt. Din cauza tragediei din 1916, autoritățile sunt acum la curent cu pericolul de avalanșă de-a lungul trecătorii, acesta fiind închis pentru cea mai mare parte a sezonului de iarnă.

Ajunși pe valea Savei, am urmat drumul spre Bled, acea destinație de vacanță desprinsă parcă din altă lume. Mai toate turele fotografice ce au fost în Slovenia includ cel puțin o zi pe malul lacului din localitate. Sunt sigur că printre cititorii mei se află și cei gurmanzi ori pasionați de felul ultim al unei mese.

Bled, oraș care până în anul 1918 s-a numit Veldes, este o renumită stațiune montană din Slovenia. Orașul este situat în Alpii Iulieni, pe malul lacului montan Bled (Blejsko jezero), în mijlocul căruia se află o mică insulă (Blejski Otok) ocupată de o mânăstire medievală (biserica Sf.Maria). Elvețianul Arnold Rikli (1823–1906) a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea așezării ca stațiune balneoclimaterică în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Datorită climei sale blânde, Bled a fost vizitat de aristocrații din întreaga lume, astazi fiind o importantă stațiune turistică, oferind o gamă largă de activități sportive (golf, pescuit, centru de echitație), da este și un punct de plecare pentru trasee montane din Parcul Național Triglav.

În Slovenia, kremna rezina este asociată în mod obișnuit cu orașul Bled. Celebrul desert a fost adus la Hotel Park în 1953 de Ištvan Lukačević, bucătarul magazinului de cofetărie al hotelului. A venit la Bled din Serbia, unde era deja cunoscut un tort similar. În octombrie 2009, a fost pregătită a 10 milioana prăjitură la patiseria hotelului de la invenția sa. Numele desertului înseamnă „felie de cremă”. Majoritatea localnicilor se referă la aceasta drept kremšnita, din cuvântul german Cremeschnitte, iar fotografia ce mai jos este una foarte sugestivă.

După un desert bine meritat a urmat plimbarea pe o parte din aleea ce înconjoară lacul, atât turiștii cât și localnicii făcând mișcare în orice anotimp, în mers, alergat ori cu bicicletă, priveliștea fiind superbă.

Ziua era pe sfârșite, iar eu mă aflăm în drum spre Ljubljana, acolo unde aveam să îmi închei tură de o zi prin frumoasă Slovenie. Ljubljana este împărţită în două zone centrale: centrul modern şi centrul istoric, acesta din urmă fiind împânzit de monumente construite în stilurile gotic şi baroc, restaurante, cafenele şi câteva magazine ale unor designeri vestimentari celebri în întreaga lume. Ljubljana este cel mai important centrul cultural, ştiinţific, economic, politic şi administrativ. Pentru cine doreşte să-l viziteze, trebuie să ştie, că aici poate găsi o mulţime de peisaje naturale.

În timp ce vă veţi plimba pe străzile din Ljubliana, veţi descoperi că în capitala Sloveniei, clădirile seamănă atât de mult cu cele din Viena şi Praga, încât este greu de crezut că ele se află aici. Există însă o explicaţie în acest sens: în trecut, toate aceste oraşe, s-au găsit sub influenţa Habsburgilor.

Ljubljana, a fost influenţată de poziţia sa geografică, fiind aşezată la răscrucea dintre culturile germanice, latine şi slave. Oraşul, cu străzi şi pieţe, considerate de cei ce le-au cutreierat, drept deosebit de romantice, este o aşezare care de-a lungul timpului a fost încercată de numeroase conflicte armate, ce au marcat monumentele arhitecturale vechi, cum ar fi de exemplu cele două războaie mondiale sau incendiul de proporţii din anul 1850.

Probabil că sentimentul de dragoste nu a fost niciodată pierdut de către locuitorii săi, fiindcă dacă ar fi să ne luăm după numele oraşului, în limba slovenă, „ljubezen), s-ar traduce prin „a dărui iubire”.

Cu toate obiectivele atinse, cu fotografiile reușite (cel puțin așa cred) și cu încă un subiect despre care știam că aveam să scriu, am încheiat ziua la un pahar de bere alături de cei doi oameni care mi-au fost parteneri în această călătorie.

Finalul postării mă găsește tot în tren, zâmbind că am reușit să pun cap la cap ideile și amintirile unei zile ce mi-a marcat într-un sens pozitiv un an oricum foarte bun din toate punctele de vedere. Din Slovenia ne vom muta în țara vecină, dar într-o viitoare postare ce își așteaptă rândul, așa cum și eu aștept o altă călătorie liniștită, pe Drumuri prin memorie, în frumoasa Românie.