Pandemia lui 2020 mi-a cam tăiat aripile în ceea ce privește povestea ce urmează a fi redactată în rândurile de mai jos. Motivul principal îl constituie locul în care voi încerca să vă duc prin imagini și cuvinte. Nordul Italiei, acea destinație de vacanță la care oricine visează, a fost gazda pentru câteva zile în 2019.

Despre lacul Como mai toată lumea a auzit ori citit; e un loc deosebit, cu peisaje ce îți taie răsuflarea în orice anotimp vei ajunge. Dar prin această faimă, Como devine aglomerat, iar pentru mine ca turist devine mai putin atractiv. Reorientarea a fost rapidă întrucât în zonă mai există un lac cel puțin la fel de frumos și nu, nu vorbim despre lacul Garda.

Lacul Iseo m-a găzduit, pe mine și pe familia mea, într-una dintre cele mai reușite excursii. Într-un text viitor îmi voi spune părerea și despre Milano, Bergamo și Brescia, orașe deosebite pe care am avut ocazia să le vizitez. Însă mai jos vă propun un tur al lacului Iseo în care se îmbină, pe rând, mersul cu mașina, mersul pe jos, plimbarea cu vaporul și mersul cu trenul. Pe scurt, o zi în picioarele unui călător.

Dimineața de vară la munte este deosebită. Observam cum aburul de pe lac se ridică, iar cerul devenise deja de un albastru impecabil. Cazarea a fost în Solto Colina (grazie, B&B La Casa di Emily). De acolo am plecat cu mașina pe frumoasele serpentine și am coborât în Riva di Solto, ca mai apoi să ne despărțim de ea în Pisogne.

De aici, pe malul lacului, am luat-o la pas către Toline (aproximativ 3,5 km). A urmat una dintre cele mai frumoase părți ale acestui tur de lac. Gara din Toline este un fel de haltă, însă curățenia nu lipsește, iar trenul a sosit la timp. Am admirat lacul de la înălțime, mi-am bucurat privirea și am coborât la a patra stație. Sulzano, la fel ca și restul localităților de pe malul lacului, este port și are curse regulate pe întreaga suprafață a lacului Iseo. 

Noi am optat pentru un drum dus către cea mai mare insula lacustră din Europa, aflată chiar în mijlocul lacului (Monte Isola) acolo unde am gustat, la figurat, din atmosfera tipic italiană.

O straduță pe malul lacului, case de piatra care mai de care mai îngrijite, scutere parcate la porți și o priveliște de vis. Circulația mașinilor este interzisă, dar se pot închiria biciclete pentru un tur mai amplu al acestei frumoase destinații. Ne-am plimbat aproximativ 2 km la pas, până în următorul punct de unde știam că pleacă un alt vapor.

Destinația celui de-al doilea drum cu vaporul a fost Iseo, orașul ce dă și numele lacului. Plimbarea a fost plăcută, iar curenții de aer ne-au răcorit într-o zi ce devenise extrem de călduroasă (36-37 °C la umbră). Iseo are multe de oferit: clădiri vechi, colorate, piețe umbroase, leandrii înfloriți și, desigur, gelato (pe deplin meritat).

Ideea călătoriei fusese ca din Iseo să ne întoarcem cu trenul la gara unde lăsasem mașina, dar era abia jumătatea zilei. Fiind în apropierea gării, ne-am hotărât să studiem puțin variantele, iar decizia a fost una singură. Aveam să bifăm, în aceeași zi, Brescia (despre care povestim în articolul următor). 

Seara ne-a prins la o terasă, în Lovere, locșor ce avea să devină preferatul nostru pentru finalurile de zile în excursia italiană. Cu fotografiile realizate și cu sufletul împăcat, am ciocnit un pahar cu ceilalți doi călători și ne-am promis că va urma o altă zi la fel de plină și de frumoasă. Ciao!