Am început un nou an şi as vrea să trec în revistă, pe scurt, principalele mele obiective montane. În primul rând, acest an este destinat finalizării proiectului „2500”, început cu ceva timp în urmă, dar reluat în forţă în 2015. Sunt conştient că mai e mult până ca acest proiect să ajungă la final, dar cele opt vârfuri de peste 2500m din România care au mai rămas de atins mă vor aştepta. Tot în 2016 îmi doresc să pun pe harta României turistice o serie de trasee din Podişul Mehedinţi, o zonă unică şi spectaculoasă a ţării noastre.

Aşa cum aţi putut observa încă din titlu, astăzi vă veţi plimba pe un traseu din Podişul Mehedinţi, traseu pe care eu îl recomand tututor, indiferent de vărstă ori condiţie fizică. Îl numesc traseu pentru că este presărat pe alocuri cu monumente istorice vechi, dar şi cu o pădure unică în această zonă.Împreună cu familia mea am plecat într-una dintre zilele de Crăciun ale anului trecut în comuna Godeanu, acesta fiind şi locul de plecare în plimbarea noastră.

Am ales să urcăm toţi trei până într-un punct de belvedere, iar de acolo tatăl meu să coboare cu maşina pe ruta Godeaunu-Bâlvăneşti-Baloteşti-Schitul Topolniţei, cel din urmă fiind şi locul unde traseul nostru avea să ia sfârşit. Mama mea a rămas să coboare în pas de plimbare împreună cu mine pe drumul spre Păuneşti, iar de acolo ne-am continuat coborârea până la Schitul Topolniţei.Din punctul de belvedere i-am explicat mamei mele câte ceva despre panorama pe care o aveam în faţa ochilor, iar apoi am început plimbarea pe o vreme de primăvară. Soarele era placut, vântul nici nu se simţea, iar pe noi ne aşteptau aproximativ 9km de coborâre.

Satul Păuneşti face parte din comuna Godeanu şi se întinde pe aproximativ 3km, având mai multe atracții turistice destul de bine valorificate. Lângă biserica mare a satului se află, nu se ştie cu exactitate anul, Biserica Sf. Dimitrie. Aceasta datează, după Anuarul anului 1941, încă din 1838, fiind reparată radical în 1884, în timp ce o altă sursă susţine existenţa bisericii din 1830. Eu am gasit-o într-o stare bună, iar localnicii speră sa fie şi mai bine pusă în valoare, avand în vedere vechimea acesteia.

După acest scurt popas familia mea s-a reunit, tatăl meu parcurgând în sens invers (şi mai dificil) traseul. Ne-am continuat coborârea, întâlnind pe drum doua cruci vechi din piatră, dar şi un indicator spre un sit peisagistic numit Pădurea Borovăţ. Aceasta este o atracţie unică în Podişul Mehedinţi, aici existând mai multe tipuri de arbori, cum ar fi: fagul, cerul, gorunul, dar şi celebrul pin negru de Banat, acesta provenind dintr-o regenerare naturală, fapt unic în judeţul Mehedinţi.Trecând şi de această pădure, am început o coborâre mai accentuată, dar am făcut o mică pauză la ruinele Cetăţii Grădeţului. De aici până la Schitul Topolniţei nu a mai fost mult, iar noi ne-am bucurat de vremea prietenoasă care ne-a însoţit pe întreg parcursul plimbării.

În încheierea primul articol din 2016 aş vrea să vă urez tuturor un an cât mai bun, cu poteci însorite şi cu multe momente de neuitat petrecute în preajma celor dragi. Vă voi recomanda, pe parcursul acestui an, o sumedenie de idei de călătorii aşa că vă recomand să mă urmăriţi în continuare.