În locul unde Dunărea fierbe în Cazane, unde Traian și-a construit faimosul pod, unde Bachus venea să își umple cupele cu cel mai bun vin și Însuși Dumnezeu a coborât printre oameni să alunge forțele răului se află un loc cum numai în legende poți întâlni…

Mehedințiul este un tărâm încă neumblat, pe alocuri. Spuneam și în primul episod faptul că este acea combinație fericită între apă și stâncă, între culmile montane și curbele vălurite ale dealurilor cu vii. Cu emoție și mândrie scriu, cu emoție și mândrie vorbesc mereu despre Mehedinți, indiferent dacă sunt în România ori în afara granițelor țării în care m-am născut.

”Drumul care unește” sau Via Transilvanica este unul dintre cele mai importante proiecte turistice din România, iar în județul Mehedinți poteca își așteaptă cuminte călătorii.

Dacă primul episod a fost în zona montană, în cele ce urmează descoperim împreună o parte din zona de podiș a traseului Via Transilvanica Mehedinți. Traseul de astăzi a avut ca punct de start satul Isverna și ca punct final satul Balta, mai multe veți afla pe parcurs, iar la final veți găsi din link-ul spre traseu, în formal GPX.

Se făcea că pe finalul lui 2019 aveam niște zile libere, între Craciun și Anul Nou, așa că am profitat din plin de una dintre ele. Nu am fost singur nici de această dată. Bianca (participantă și la drumeția din Munții Cernei, descrisă pe larg aici) fiindu-mi companie pe întreaga durată a plimbării.

Biserica de lemn din Isverna a fost construită în jur de 1783, refăcută în 1823. Are hramul „Sfinții Voievozi” și se află pe noua listă a monumentelor istorice. Acesta avea să fie și primul obiectiv al turei noastre. Un lăcaș de cult vechi, cu o poveste în spate, aflat într-un sat ce vrea să se dezvolte din punct de vedere turistic. Iar Via Transilvanica vine în ajutorul tuturor celor care cred în această carte a turismului rural.

Dacă în primul episod aveam să mergem și pe poteci, în excursia de la finalul lui 2019 am mers parcurs doar drumul forestier ce leaga satele Isverna și Gornovița. Ieșind din sat, trecând de ultima casă, am fost petrecuți de lătratul unui câine, ce ne ura drum bun în continuare. Privind în spate, am putut admira valea superioară a Coșuștei, dar și linia caselor din Isverna către Giurgiani, toate acestea fiind străjuite de Culmea Bradului (1223m), dar și de Rezervația Botanică Tufișurile Mediteraneene de la Isverna (Munții Mehedinți).

Nu după mult timp, am reușit să ajungem la cea mai frumoasă bornă de pe acest traseu, o borba VT montată într-un loc de belvedere. Din păcate vremea nu a ținut cu noi, preveliștea către Piatra Mare a Cloșanilor și Oslea fiind obturată de plafonul jos al norilor, dar cu prima ocazie mă voi întoarce și voi imortaliza întragă priveliște. Ne-am bucurat oricum privirea cu imaginile caselor răsfirate din satele Draghești, Turtaba ori Seliștea, dar și cu fumul ce ieșea pe hornurile acestora. De asemenea, am avut ca reper releul din apropierea celui mai înalt vârf din Podișul Mehedinți (Vf. Paharnicul, 885m) pe care urmează să îl cuceresc într-o viitoare excursie pe Via Transilvanica.

După aproximativ 5 km, urcarea s-a terminat și am început să zărim zona joasă dintre Cornetul Babei (770m) și Cornetul Bălții (627m). Drumul sinuos cobora ușor, prin pădure de gorun în mare parte, nu înainte de a trece pe langa o construcție ce probabil joacă rol de stână pe timpul verii. De acolo am putut observa și ceața ce era stăpână pe crestele Munților Mehedinți, aerul devenind tot mai rece cu cât coboram spre valea pârâului Balta. Din punct de vedere geografic, traseul prezentat în acest episod pleacă din bazinul hidrografic al râului Coșuștea și se termină în bazinul hidrografic al râului Topolnița, pârâul Balta fiind cel care a creat și frumoasa peșteră din satul Balta, destinația turei.

Până ca drumul să intre în satul Gornovița, acesta trece pe sub Cuca Înaltă (786m), oferind niște priveliști frumoase asupra Podișului Mehedinți. Satul Gornovița oferă o serie de clădiri tipice zonei în care ne aflăm. Dar cel mai frumos moment al zilei a fost însă o discuție cu o localnică pe care o voi relata pe scurt:

„ Î: De unde veniți așa? R: De la Isverna. Mergem către Balta. Î: Apăi, di șe nu ați luat și voi o ocazie, că doar circulă mașinile pe drumul asfaltat.“. I-am explicat femeii că suntem turiști și parcugem traseul VT, acesta știind despre ce e vorba, drumul nostru venind „ de-aci de peste deal ”, cum aceeași femeie ne-a spus.

Ne-am urat drum bun și am plecat mai departe, pe asfalt de această dată. Traseul parcurge balta Gornoviței, pe lângă pârâul Balta, iar mai apoi iese din nou în drumul județean. În satul Balta aveam să găsim a doua mașină, lăsată dimineața acolo, iar tură era încheiată la poalele Cornetului Bălții (627m).

Excursia nu putea fi completă dacă, pe drumul de întoarcere, norii nu se risipeau de pe crestele munților, dandu-mi ocazia unei noi scurte lecții de geografie pentru cei mai pasionați dintre noi. Și cum nicio activitate sportivă nu se încheie fără o cafea ori un desert, am ales ca în Turnu Severin să mergem la prietenii de la Abstract Bar, unde am servit o foarte bună cremă de zahar ars, alături de o bine-meritată cafea.

În ultima zi de iarnă calendaristică, pe 29.02.2020, am ales să postez acest episod din Via Transilvanica Mehedinți, pentru a marca într-un fel această zi de 29 februarie. Cu speranța că în primăvara lui 2020 voi ajunge să parcurg și restul traseului ( pe bucăți, pentru o cunoaștere mai amănunțită a acestuia), dar și cu marea dorință a parcurgerii integrale a traseului Via Transilvanica Mehedinți pentru toamna lui 2020, vă doresc tuturor drumuri bune pe potecile pe care alegeți să le străbateți.

Episodul anterior: aici

Continuarea cu episodul 3: aici

Traseul în format GPX: