Ținutul de Sus ne-a primit cu brațele deschise într-o nouă călătorie pe Via Transilvanica. La fel au facut-o și oamenii pe care i-am întâlnit pe traseu ori cei care ne-au oferit un loc numai bun pentru odihna de la finalurile de etapă. De domnul Marian ne despărțim la Monor, după ce ne-a dus înapoi unde am lăsat traseul în ziua precedentă. Zâmbitor, ne-a urat cale bună, dându-ne unele indicații de care să ținem cont pe drumul care unește județul Bistrița-Năsăud de județul Mureș.

Poteca părăsește satul Monor, într-o urcare ce ne va ține companie preț de 3.6km. Priveliștea din acest capăt al județului pe care l-am tot luat la pas încă din 2021 este spectaculoasă, iar una dintre informațiile primite a fost că vom întâlni mai multe păduri de molid aflate în afara arealului său natural. Tonuri de verde se întrepătrund, iar cerul albastru își pune și el amprenta în fotografiile călătorilor.

Urcăm domol, luăm o pauză acolo unde și ghidul ne spune că se termină panta și privim în jur. În zare pășteau niște vaci, fiecare având un anumit sunet al talăngii. Pentru cei care au văzut măcar o secvență din Stăpânul Inelelor, noi eram în Comitat. Pădurile seculare de stejar și fag și poienile cosite de către niște oameni cu adevărat muncitori au făcut deliciul acestei porțiuni.

Traseul coboară treptat pe sub Dealului Braniștei și intră pe valea pârâului Lueriu. Această porțiune de traseu este cea mai sălbatică și lipsită de semnal la telefon, așa că recomandarea noastră este să aveți harta offline încărcată pentru a fi mai ușoară orientarea.

Bornele treceau, una după cealaltă și iată-ne ajunși la BN134; o ultimă bornă dintr-un județ special din multe puncte de vedere. Am zâmbit și am grăbit pasul în același ritm cu al văcuței ce credeam că vine după noi, constantând ulterior că era doar grăbită la masa dintre stejarii seculari pe lângă care trece traseul. 

A urmat apoi o perioadă în care marcajele sunt mai dese, semn că s-au schimbat și părinții de drum. Același peisaj cu baloți de paie, păduri verzi și cer albastru ne-a ținut companie până în singura așezare de pe acest traseu de la Monor la Brâncovenești. Ajunși în Săcalu de Pădure, ne-am salutat cu niște săteni, ni s-au oferit prune și ni s-a spus “să aveți grijă la ursoaică, tăt umblă pe aici, dar mai mult noptea. Amu îi cald și ei, poate șade undeva la umbră“.

Borna MS003 parcă a vrut să ne aducă aminte de toți câinii ciobănești pe care i-am admirat, mângâiau ori care ne-au lătrat de la Putna până aici. De la ea traseul o cotește spre stânga, urcând abrupt 1km și lăsând satul ascuns între dealuri. Când și această urcare se termină, peisajul se deschide brusc către Valea Mureșului. Priveam culmile munților Călimani cum se termină brus spre Defileul Mureșului, în timp ce traseul coboară și coboară pe la marginea pădurii de pe Dealul Ieciu.

Zărim și acoperișul Castelului Kemény din Brâcovenești, ridicat pe o terasă a râului Mureș și ne aducem aminte de mesajul pe care l-am primit de la preotul Levente în dimineața plecării din Monor. Acesta ne-a precizat cu exactitate locul unde vom termina această etapă:

“Bună ziua, am vorbit cu o doamna, ea o  să vină la casa parohială ca să pună ștampila, când ajungeți la Brâncoveneşti. Trebuie să ajungeți la nr.188. Adresa este pe strada Principală, pe drumul național, chiar în centrul comunei  la colțul unei parc, lângă grădiniță, vis-a-vis de CEC. Vă doresc un drum bun.“

Și am avut un drum bun, cu ultimele resurse de energie am terminat coborârea și am ajuns exact la casa parohială unde eram așteptați pentru o nouă ștampilă. Am apreciat efortul părintelui de a ne pune la dispoziție această mică bucurie de la finalul unei etape mai scurte decât tot ceea ce făcusem în Ținutul de Sus până acum.

Încheierea unei noi călătorii s-a realizat la Castelul Kemény, acolo unde am avut parte de un tur ghidat al frumosului edificiu. Am avut plăcuta surpriză să aflăm că acest monument istoric este, din nou, în proprietatea familiei Kemény și se află în proces de reabilitare. L-am trecut pe listă ca fiind un bonus pentru drumeți, aducând un plus de cunoștințe la întreaga poveste spusă de Via Transilvanica.

Poate că aventura din luna august a lui 2022 se oprește la Brâncovenești (MS010). Cu speranța că poveștile scrise la Tășuleasa, Bistrița Bârgăului, Dorolea, Bistrița, și Jeica vă vor stârni curiozitatea de a vizita Ținutul de Sus, doi drumeți se întreptau spre o gară de unde aveau să facă o utimă fotografie, la fel ca în 2021 la Lunca Ilvei. Însă povestea Via Transilvanica merge mai departe.

Cale bună, călătorilor!

Episoadele anterioare (Ruta Bucovina): episodul 6, episodul 5, episodul 4, episodul 3, episodul 2 și episodul 1.

Episoadele anterioare (Ruta Ținutul de Sus): episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7.

Continuarea cu: Ținutul de Sus (episodul 9).

Traseul în format GPX: