Lunile de primăvară petrecute în natură sunt, după părerea multora, cele mai frumoase. Articolul ce urmează are rolul de a vă prezenta o nouă idee de plimbare prin frumosul podiș al Mehedințiului, acel loc numit „acasă” și pe care vă învit să îl descoperiți la pas ori pe bicicletă de câte ori aveți ocazia unei vizite în zonă.
Drumurile sătești din nordul județului sunt unul mai frumos decât altul, iar ideile de trasee de drumeție sunt multe. Episoadele de pe Via Transilvanica deja prezentate (episodul 1, episodul 2, episodul 3 și episodul 4) sunt doar o parte din bogățiile acestui podiș. Valea Coșuștei are farmecul ei aparte, dar nici izvorul Topolniței nu se lasă mai prejos. Totodată, traseul de la Costești către izvorul Bahnei este unul ce merită parcurs, acesta ajungând la contactul dintre zona de podiș și Munții Mehedinți (un alt areal cu o varietate de trasee turistice deosebite-Poiana Beletina, Vf. Broscan sau Crovul Mare fiind unele dintre atracțiile zonei înalte din Mehedinți).
Comuna Ponoarele este ofertată când vine vorba de idei de plimbare. Acest aspect este unul important, eu având încredere că întreg arealul se va dezvolta frumos din punct de vedere turistic. În rândurile ce urmează veți descoperi o parte mai puțin cunoscută a podișului Mehedinți. Traseul începe la Conacu’ Boierului (cazare și masă foarte bune) cu o urcare susținută spre satul Băluța. Se intră pe o curbă de nivel pe sub Dealul Băluței, de unde vederea spre munți este impresionantă. Primăvară lucrurile sunt deosebite, verdele podișului, alături de albastrul cerului fac notă discordantă cu albul ce încă este prezent pe crestele munților Godeanu și Retezat.
În podiș însă viața e mai simplă. Primăvara este intrată complet în drepturi, curțile oamenilor fiind pline de flori colorate care mai de care mai frumos. Iar cireșii, acei pomi reprezentativi pentru întreaga zonă, sunt cei care te vor însoți în această perioadă anului pe toată durata plimbării. Înfloriți și frumos mirositori, te fac să te gândești la momentul în care în locul florilor vor fi fructele, iar tu în loc să parcurgi potecile, vei dori doar să guști din bogățiile acestora.
Plimbarea noastră de astăzi a ajuns în Băluța, un sat parca uitat de lume, dar cunoscut pentru cheile și peștera cu același nume, ambele aflate în vecinătatea locuințelor. De aici urmează urcarea, destul de lungă, către vf. Cornetu (604m). Peisajul se schimbă brusc, în stânga drumului de urcare lăsându-se Cheile Băluței.
Un câmp vast de lapiezuri, un sol roșu și o vegetație la fel de reprezentativă dau exemplul clar al reliefului carstic pe care podișul Mehedinți îl are atât de bine dezvoltat.
O zonă mai plată, de unde priveliștea spre munții Mehedinți, Cernei, Godeanu și Retezat este impresionantă, vă va purta până la primele case din satul Busești. Trebuie să menționez că până la această tură nu știam cum arată relieful din jurul acestui sat. Am descoperit însă o depresiune aflată la o altitudine de 500-550m, înconjurată de niște culmi puțin mai înalte (Cornetul Cerboanei-801m, Dealul Simarului, Dealul Sulița, Dealul Fluera și Dealul Gorunului). Tot în Busești am regăsit și, conform anumitor surse, cea mai veche biserică din Podișul Mehedinți (aflată, din păcate, într-o avansată stare de degradare).
De la biserică a urmat o coborâre pe Valea Sohodului, un mic afluent al râului Coșuștea. Frumusețea acestei ultime părți din traseul prezentat este dată și de prezența pâlcurilor de conifere, ce vă vor da senzația că sunteți într-o zonă de munte din nordul României. Peisajul se va deschide către lunca Coșuștei de la Isverna, iar imaginea Vf. lui Stan (1466m) va veghea ultimii pași până la finalul plimbării.
Profitați de timpul liber și ieșiți la plimbare în natură. Veți descoperi locuri noi, veți vedea peisaje ce vă pot inspira în face din nou o plimbare, iar acest lucru este sănătos nu doar pentru corp, ci mai ales pentru minte.
Traseu în format GPX: