Hărțile…acele obiecte pe care le găsești la orice turist. Cei mai puțin pasionați se mulțumesc mereu cu un ghid mic de buzunar, în care au scrise traseele autobuzelor ori restaurantele plătitoare de reclame pentru apariția în acele mici cărticele. Dar cei mai pasionați caută întotdeauna mai multe surse, fie că este vorba de harta turistică a unui nou oraș pe care vor să îl descopere, fie că este vorba despre rute noi pe văi și dealuri.
Eu unul fac parte din a doua categorie, iar rândurile de mai jos descriu un traseu nou, nemarcat (încă) pe vreo hartă publică. L-am găsit însă pe o veche hartă topo din zona Eșelnița, l-am comparat cu imagini satelitare recente și am desenat o idee de plimbare scurtă, dar spectaculoasă.
Zona Eșelnița se dezvoltă din punct de vedere turistic, iar lumea este tot mai curioasă să vadă și altceva, nu doar chipul lui Decebal și pitorescul traseu de pe Ciucarul Mare ori Ciucarul Mic. De la Orșova la Eșelnița poți lua la pas fostul drum sătesc, aici găsești informațiile complete despre acest deosebit traseu turistic. Iar dacă ți-am stărnit curiozitatea, hai cu mine pe valea râului Mala,în rândurile ce urmează.
Final de mai, la o zi după ce în zona Mehedințiului a plouat destul de mult. O după-amiază liniștită, un vânt ce plimbă norii de colo-colo. Niște oameni curioși, un aparat de fotografiat și harta veche în minte. Acestea au fost ingredientele unei expediții ce face parte din ciclul, așa cum îmi place mie să spun, ” să ne cunoaștem județul. ”.
Urcarea începe ușor, pe un drum de piatra pe lângă care curge zgomotos Mala. După ploi, albia e bogată, iar zgomotul este, la rândul lui, un companion plăcut. Panta se schimbă, devine tot mai abruptă imediat după ce trecem de cariera de piatră. Drumul șerpuiește prin pădure de fag și stejar, iar Mala este tot mai departe, valea ei fiind destul de adâncă.
Drumul pe vale continuă, dar astăzi planul este să facem stângă, pe o urcare de 1 km, aproape pieptiș. Norocul este că toată această porțiune este umbroasă, lucru ce poate fi de folos în cazul unor temperaturi ridicate din zilele toride de vară. Timpul trece repede, iar ce a fost mai greu a trecut.
La finalul urcării s-au parcurs deja 5 km și ne aflăm în capătul Poienii Muierii, informație luată de pe acea hartă veche unde am identificat și o serie de sălașe. Urmând Cracul Moturgi, priveliștea se deschide către malul sârbesc, impunător fiind vârful Veliki Strbac, cu al lui abrupt spre Cazanele Mari. De acum, preț de încă 1-2 km, traseul merge pe culme, lăsând valea Mala pe partea stângă și valea pârâlui Sohodol pe partea dreaptă. O cireadă de vaci ne petrece cu privirea, iar după această întâlnire drumul devine, pentru scurt timp, o potecă destul de ușor de anticipat.
Ultima parte a plimbării este din nou pe drum de car, cu vedere spre micul golf al râului Mala, dar și spre malul sărbesc al Dunării. Norii dau un farmec aparte acestui final de traseu scurt (doar 9 km), iar eu sper că v-am convins să acordați o șansă acestei zone ce face parte din Parcul Natural Porțile de Fier.
Traseul în format GPX: