Lung mai e drumul spre reușită. Pot afirma acest lucru acum, la începutul acestui ultim text de pe Via Transilvanica, ruta Cerna, partea din județul Mehedinți. Cei 100 km de potecă marcată pleacă din Valea Cernei, urcă Munții Mehedinți, coboară la Obârșia Cloșani, de unde drumeții pătrund în frumosul tărâm al Podișului Mehedinți. După ce ating punctul maxim pe Vf. Paharnicul, coboară la Isverna, de unde iau drumul Gornoviței, apoi ajung la Balta, Jupânești, Cireșu, urcând spre Godeanu. De aici mai sunt 28 de km până la capătul sudic al drumului care unește. Am descris pe scurt un traseu împărțit în cinci episoade, primele patru găsindu-se și la finalul acestei postări, alături de traseul etapei a cincea.

Mi-am propus prin vara lui 2020 această ultimă etapă, dar am fost împiedicat ori de temperaturile prea ridicate, ori de vremea capricioasă. Așa că am așteptat finalul lunii mai, în 2021, pentru a finaliza, la pas, această deosebită potecă turistică.

Ziua a început la Muzeul Regiunii Porțile de Fier, loc unde este amplasată prima bornă din această parte a țării. Traseul parcurge aproximativ 7 km pe străzile mun. Dr. Tr.-Severin, trecând prin cele mai importante locuri ale urbei. Colegiul Național Traian este primul obiectiv pe lângă care veți trece dacă alegeți să faceți integral această plimbare. Este locul în care mi-am petrecut o bună bucată din viață (din clasa a V-a până în clasa a XII-a), așa că a fost o bucurie această revedere.

Cetatea medievală este și ea un obiectiv important de pe acest traseu urban, ca mai apoi picioarele călătorului să poposească în port, lângă borna amplasată în locul unde Carol I a călcat pentru prima dată pe pământ românesc. Urcăm pe lângă Palatul Cultural Th. Costescu, pe lângă catedrală și admirăm Castelul Artelor (fostul castel de apă din Tr.-Severin). Preț de încă km mergem pe trotuar, prin partea de nord a orașului, părăsindu-l prin Schela Cladovei, spre satul Dudașul Schelei.

Zona pietonală de pe str. Crișan ce încheie când traseul trece de Bazinul Olimpic, redeschis în 2024 după mai bine de 15 ani și continuă spre nord preț de încă 1.5km. Admirăm borna și în curând vom face stânga, tot pe trotuar, pe lângă ultimul rând de blocuri. Traseul este plat și mai avem aproximativ 3km până ce acesta iese din zona urbană a mun. Dr. Tr.-Severin, prin Schela Cladovei.

Atenția ne este sporită la traversarea șoselei de centură, loc unde întâlnim și borna capricornului, o sculpură frumoasă ce ne arată direcția în care mergem. Intrăm astfel într-un nou peisaj, aflat pe teritoriul unei arii protejate. Dealul Vărănic, cu o altitudine maximă de 403m, este inclus în Parcul Natural Porțile de Fier și a fost ales drept rută pe Via Transilvanica odată cu schimbarea traseului și datorită biodiversității acestuia: o zonă naturală cu tufărișuri submediteraneene dezvoltate pe substrate calcaroase, ce protejează o serie de specii de floră (liliac, mojdrean, cărpeniță), dar și faună (porcul mistreț, vipera cu corn și celebra țestoasă a lui Hermann-specie întâlnită în special în această zonă).

Prima urcare a zilei este lină, traseul urmărind un drum de car pe care sătenii obișnuiesc să meargă spre zonele unde au de cultivat diverse cereale. Panorama se deschide, iar Dunărea și orașul din care am plecat ne bucură privirea. Bornele trec și ele, una câte una, sculputurile unice lâsând călătorul să decidă ”ce a vrut să spună autorul”.

Urcarea se încheie și traseul merge printre casele din satul Breznița Ocol, pe sub vârful dealului mai sus menționat. Urmează o zonă relativ plată, pe la 200-250m altitudine, cu vedere spre Dunăre, dar și spre munți, mai ales în zilele cu vizibilitate. Umbra lipsește însă, dar parcursul este ușor și kilometrii trec repede, unul câte unul. 

Traseul are câteva schimbări de direcție marcate cu săgeți, iar pe hartă avem ca reper Cotul lui Pirui (260m), acest mic pinten fiind ocolit de potecă. Urmează astfel o scurtă coborâre și singura zonă ușor împădurită de pe noua rută, moment ideal pentru o pauză. Priveliștea merită și ea această pauză, iar bornele continuă să își spună poveștile la fiecare kilometru trecut. 

Ultima parte a acestei noi rute mehedințene ne poartă pe o culme de deal, într-o ușoară coborâre, spre satul Schinteiești, loc de unde treseul continuă pe traseul deja devenit clasic pentru mai mulți drumeți ce l-au dus la bun sfârșit.

Pe 29 mai 2021 aveam de parcurs 28km pentru a ajunge cu porțiunea mehedințeană la zi, în 2024 am făcut acest mic adaos pentru ca descrierea să fie conformă cu realitatea din teren. Textul continuă deci cu ceea ce era deja scris în 2021, iar poteca va rămâne pentru totdeauna parte din experiența fiecăruia.

Acompaniat de soare și de vânt, am mers pe ulița ce coboară în satul Schințeiești, salutându-ne cu oamenii ieșiți pe la porți pentru diverse activități de final de săptămână. La ieșirea din Schinteiești drumul coboară în lunca râului Topolnița, pe care îl traversează pe o un podeț destul de instabil, dar suficient de bun pentru a susține un grup de turiști curioși să exploreze zonele mehedințene. De aici, traseul urmărește un drum de car preț de 2 km, trecând printr-un pâlc de copaci înalți și bătuți de vânt în aceeași direcție dominantă.

Ultima porțiune plată a zilei începe de la km 24,5 și trece prin satul Balotești, loc de unde veți culege și a doua ștampilă de pe carnetul de călător (prima fiind luată de la Muzeul Regiunii Porțile de Fier). Eu am făcut o pauză la Pensiunea Happy (mulțumesc proprietarului pentru paharul cu sirop rece, dar și pentru discuția despre dezvoltarea turismului mehedințean, aflată încă la început, dar tragem nădejde că, ușor-ușor, lumea va veni să ne descopere frumusețile unice pe care le avem de oferit în Geoparcul Platoul Mehedinți, în Munții Mehedinți și în Parcul Natural Porțile de Fier).

În anul 2024, după un efrot de 28 de km, ziua se poate încheia la Pensiunea Happy, așa cum am menționat mai sus, având în vedere și traseul nou descris și adus la zi.

În 2021 am continuat, traseul începând urcarea spre unul dintre cele mai înalte puncte din Podișul Mehedinți (Vf. Chiciora-722m). Acesta este situat lângă satul Godeanu, fiind ușor de remarcat după crucea pe care o are instalată pe vârf.

Urcarea este lungă, destul de abruptă la început, dar se domolește treptat. Finalul lunii mai aduce în peisaj o mulțime de salcâmi înfloriți, așa că vă las pe voi să vă faceți o idee despre cât de proaspăt și frumos mirositor a fost aerul în această ultimă parte a traseului. Înainte de satul Păunești, se lasă în partea stângă valea Topolniței, văzută de sus părând foarte adâncă, iar în spate este lăsată lunca Dunării, rememorând locul de unde am plecat în această călătorie.

Drumul trece printre gospodăriile oamenilor din podiș, multe dintre ele fiind frumos aranjate și întreținute. În unele curți răsuna muzica, în altele se jucau niște copii. De la ultima bornă din această zi priveliștea îți taie respirația. Când este vizibilitate bună, vezi cu ochiul liber din Mehedinți până în Parângul Mare, iar spre sud poți zări chiar și zona cazanelor Dunării, cu frumosul abrupt al lui Veliki Strbac. Pe 29 mai Munții Godeanu și Retezat erau încă albi, Mehedințiul și Cernei aveau parte de un verde crud și timid, în timp ce Podișul Mehedinți începea să poarte haine de vară. Viața simplă de la sat nu se compară cu nimic însă, iar uimirea oamenilor cu care m-am salutat prin sate a fost uriașă: 

” Vii de la Severin? Pe jos? Dar știi ca poți să urci în Godeanu direct cu mașina, pe colo prin Bobaița și Bâlvănești. De ce vii pe jos? Cu ce te întorci? Dar hai totuși să bei un pahar de apă, ca vii de departe! ”

Poate că a fost departe, dar pașii m-au purtat tot mai aproape de finalul călătoriei. Aveam 28 de km restanți, am făcut 29 până la final, la cei 29 de ani pe care îi am, într-o zi de 29 mai. Simple coincidențe pentru a nu uita ușor această zi. O trec la capitolul antrenamente pentru Bucovina, mai ales că din luna August voi posta șase episoade dintr-o călătorie la capătul celălalt al drumului Via Transilvanica. Vor urma impresii și fotografii de pe ruta Putna-Suvevița-Vatra Moldoviței-Sadova-Pasul Mestecăniș-Vatra Dornei-Poiana Negrii, dar până atunci…vă învit să:

Drumuri bune, călătorilor!

Episoadele anterioare: aici, aici, aici și aici.

Traseul în format GPX: