Aventura mehedințeană continua în rândurile ce urmează cu una dintre cele mai așteptate etape. Au fost 23 de kilometri străbătuți pe poteca Via Transilvanica, prin Podișul Mehedinți, de la Godeanu la Balta. Vă invit la drumeție, în haine văratice, peste dealurile și văile atât de pline de frumos. 

Dacă primele două episoade de pe drumul care unește au fost în semestrul rece al anului, iar al treilea a fost îmbrăcat în albastru și verde, cu ușoare atingeri albe datorate carstului din zona mehedințeană a acestui impresionant proiect ce poartă numele de Via Transilvanica, episodul 4 a oferit plante de toate felurile, cireșe din belșug și priveliști întinse asupra întregului podiș.

Primul episod a fost de la Obârșia Cloșani către valea Cernei (mai multe puteți citi aici), în timp ce al doilea episod a fost de la Isverna la Balta (detalii aici). Al treilea episod, descris pe larg aici, a fost de la Obârșia Cloșani la Isverna, trecând peste cel mai înalt punct din Podișul Mehedinți (Vf. Paharnicul, cu o altitudine de 887m). În locul unde Dunărea fierbe în Cazane, unde Traian și-a construit faimosul pod, unde Bachus venea să își umple cupele cu cel mai bun vin și Însuși Dumnezeu a coborât printre oameni să alunge forțele răului se află un loc cum numai în legende poți întâlni…despre acestea este Podișul Mehedinți. Iar traseul din acest episod vă va convinge să vizitați zona la pas ori pe bicicletă.

Voi fi mereu genul de călător prin țara mea, mereu bucuros să vad și să revăd locurile dragi. Ultima zi a lunii mai sosise, iar planul pentru o nouă escapadă a fost pus în aplicare, la fel ca și în episodul 3, pe un vânt ce m-a făcut să port bluza cu mâneca lungă toată ziua (cu mici excepții, spre finalul turei).

Satul Godeanu a fost punctul de start pentru o tură ce se anunța lungă, dar a meritat fiecare pas făcut. Vf. Chiciora (722m), cunoscut în zona ca fiind un punct important de belvedere a fost și punctul cel mai înalt al traseului descris în rândurile ce urmează; picioarele m-au purtat la vale apoi, pe drumul dintre satele Marga și Cireșu, dar în zona Peșterii Topolniței traseul iese de pe drumul principal, urmând singura porțiune mai dificilă a întregului traseu de astăzi.

O potecă ce șerpuiește pe calcarele atât de spectaculoase, coboară adânc în valea Topolniței, ca apoi să urce scurt și abrupt până la primele case din satul Cireșu, loc unde drumeții pot fi întâmpinați de bogățiile zonei (în perioada mai-iunie, cireșele fac deliciul oricărui călător).

Cele două piscuri ce veghează asupra Cazanelor Dunării,pe partea vecinilor sârbi se iveau la orizont, în timp ce Domogledul Mare și întreaga creastă a Munților Mehedinți completau priveliștea din zona satului. În zilele cu atmosferă clară, de pe aceste meleaguri se poate vedea ușor creasta Retezatului, dar și Vf. Parângul Mare (2519m), însă vara sunt mai rare aceste zile.

Ne-am mulțumit cu imaginea spre Piatra Cloșani (1421m), un alt punct important de reper pentru drumeții din zona Mehedințiului. Am constatat cu această ocazie faptul că acest tărâm de basm al Podișului Mehedinți este mărginit de niște formațiuni asemănătoare (Piatra Cloșani și Veliki/Mali Strbac).

A urmat probabil cea mai monotonă parte, ulița principală ce leagă Cireșu de Jupânești fiind acum asfaltată; altădată era un drum pietruit, de unde se ridica praful la orice pas. Priveliștea însă vă va face să treceți mai repede peste această porțiune, câmpurile pline de toate plantele, cerul albastru de început de vară și adierea vântului ce plimbă de colo colo miresmele naturii fac parte din experiența mehedințeană a traseului Via Transilvanica.

A fost și momentul în care echipa de drumeți a primit un nou membru, Negruțu fiind patrupedul ce a parcurs întreg traseul alături de noi. Un cățel frumos, prietenos și, zic eu, loial, fiind mereu atent la orice mișcare, iar la fiecare oprire își căuta un loc la umbră.

După o urcare ce pare interminabilă, veți avea parte de una dintre cele mai frumoase și mai reprezentative borne de pe întreaga potecă Via Transilvanica Mehedinți. Cireșele sunt la loc de cinste pe aceste meleaguri, iar priveliștea către munți vă poate servi drept motiv pentru o scurtă pauză de masa (în cazul acestei drumeții, am așteptat cu mare interes această pauză).

Episodul 4 este unul lung din punct de vedere al numărului de kilometri, iar profilul său este unul vălurit, traseul urcând și coborând de mai multe ori. După acea bine meritată pauză de masa a urmat o coborâre către valea Topolniței, de această dată în apropierea izvoarelor sale (satul Mălărișca). Coborârea prin pădure însă a fost deosebit de plăcută, vântul fiind un companion de nădejde în zonele mai înalte, deci expuse.

După o altă urcare, ne apropiem de Cornetul lui Bobic (532m), dar și de Cornetul Bălții (627m), acesta din urmă apărând în prim plan. Între cele două se află zona pe care o veți găsi inclusiv pe harta realizată de cei de la Munții Noștri sub numele de Lunca Ponorelului. Este o zonă joasă și umedă, străbatută de un drum drept, străjuit la rândul său de niște falnici plopi.

A fost locul unde am avut ocazia de a vedea un stol de berze în căutarea hranei, dar și o vulpe ce alerga speriată în întinsa poiană verde (imaginea este mai jos). A fost unul dintre locurile despre care nu știam nimic până să ajung pe poteca Via Transilvanica, dar care mi-a rămas în minte ca unul deosebit și sper să îl revăd și în alte anotimpuri.

Traseul se apropia de final, dar nu oricum, ci cu o ultimă urcare spre satul Balta, loc pitoresc al Podișului Mehedinți și punctul de final al episodului 4. Drumul devenise  roșiatic datorită prezenței solului terra-rossa în această zonă a României și șerpuia printre primele case ale satului; norii tot mai închiși la culoare se apropiau, iar drumeții terminau încă o etapă Via Transilvanica.

Pentru mine a fost momentul în care am putut spune că am reușit să duc la capăt toți kilometri marcați în județul de care sunt atât de atașat și pe care încerc să îl promovez prin aceste postări, dar și prin imaginile surprinse prin fiecare colț al său.

Drumuri bune, călătorilor!

Episoadele anterioare: aici, aici și aici.

Continuarea cu episodul 5: aici

Traseul în format GPX: